Tu esti cel ales

Aparent, atunci cand esti in cautarea unui job, asta este afirmatia pe care cei mai multi dintre noi ar vrea sa o auda.  Si pare ca este cu atat mai bine, cu cat o auzi mai des. Insa conteaza mai degraba ce urmeaza dupa aceasta afirmatie. Stress ManAici scenariul pe care ni-l inchipuim ca se va derula in majoritatea cazurilor este urmatorul: oferta, semnare contract, inceput activitatea. Din pacate sunt prezente frecvent si urmatoarele scenarii: nu primesti nici un alt raspuns dupa aceea pentru cateva saptamini/luni, oferta nu este cea pe care o asteptai, primesti un telefon prin care esti anuntat ca de fapt lucrurile s-au schimbat si a fost ales pina la urma altcineva.

Atunci este de fapt cel mai greu sa reiei procesul de cautare a unui job. Dezamagirea e prea mare, incepi sa crezi ca ai din ce in ce mai putine sanse, si, cel mai grav, incepi sa te intrebi daca mai esti bun de ceva, sau mai are cineva nevoie de tine.


Se intampla asta mai ales atunci cand un intervievator sau un manager mai putin experimentat, nu realizeaza impactul psihologic al unei asemenea afirmatii. Sau, in tumultul activitatii sale deloc usoare de altfel,  nu constientizeaza incarcatura emotionala cu care intri intr-un asemenea proces, mai ales atunci cand iti place compania si jobul. Si atunci, o greseala minora pentru unul, se poate transforma intr-un mare obstacol pentru celalalt.

Insa am putea sa ne inarmam cu un nivel de asteptari realiste, care sa ne fereasca de asemenea dezamagiri. Am putea sa nu ne punem sperantele intr-o singura directie, care s-ar putea incadra in descrierea de mai sus desi nimic nu a indicat asta.

Cateva sugestii pentru o abordare menita sa evite asemenea dezamagiri:

– cu cat mai multe proiecte/interviuri/intalniri ai, cu atat mai putine sanse sunt sa acorzi mult prea mult timp unei asemenea istorii si sa o lasi sa sape in increderea ta in tine;

entuziasmul e bine sa il tii in frau pina in momentul in care nu ai o oferta scrisa de la compania care te-a ales;

nu incepe sa il blamezi pe cel care nu si-a tinut cuvantul fata de tine, nu foloseste la nimic, decat la sporirea presiunii pe care o resimti si e o cale sigura spre instalarea pesimismului. Iar de aici pina la a te bloca mai este un singur pas…

– incearca sa obtii detalii clare vizavi de pasii urmatori, iar daca acestea nu vin catre tine in termenul mentionat, da un telefon/email si cere aceste detalii. Ideal ar fi un telefon, din tonul celui de la celalalt capat al firului poti intelege mai mult decat vor sa spuna cuvintele rostite de el;

– mergi mai departe, nu bloca procesul de cautare chiar daca ai primit un asemenea raspuns. Altfel, ai toate sansele ca dezamagirea sa fie si mai greu de dus daca oferta nu mai vine niciodata.

Sunt situatii in care asemenea lucruri se intampla din motive care tin prea putin de cel care te-a intervievat. Sunt si situatii in care tin de dorinta acestuia de a rezolva un proiect, si de entuziasmul ca a gasit candidatul potrivit. Cand insa revine in organizatie si isi prezinta succesul, ceilalti s-ar putea sa il anunte senin ca s-au schimbat planurile sau…ca n-a inteles de fapt bine ce cauta si profilul nu este deloc potrivit.

Nu traim intr-o lume ideala, sunt de acord.  Putem totusi schimba lentilele cu care ne uitam la ea, in asa fel incat inaintea unui obstacol sa stim ce putem face noi ca el sa poata fi mai usor de trecut.

Voi cum ati trecut peste asemenea dezamagiri?

, , , , ,