Am tot fost intrebata:  ce sa citesc, ce filme sa vad, ce imi sugerezi in perioada asta? In perioada asta in care incerc sa ma caut pe mine, in spatele mastilor frumos fabricate, in care incerc sa imi stapanesc starea de spirit si sa ma educ sa gandesc diferit.

Am avut mai multe raspunsuri, care au depins de raspunsul la intrebarea, in ce etapa esti? Stii ce vrei deja? Ai un plan de actiune si iti lipsesc doar cateva instrumente in tolba cu care pornesti la drum?

Pentru prima varianta, in care abia acum incepi explorarea posibilelor variante, sugestiile au fost:

- Career Renegade, cartea dar si blogul, unde veti gasi cu siguranta suficiente povesti ale oamenilor care au reusit sa faca schimbari, povesti care ofera inspiratie

Citeste continuarea

Gasiti mai jos un scurt interviu cu Dr. Michael Watkins, unul dintre expertii mondiali in tranzitii profesionale. Este autorul cartii “The First 90 Days: Critical Success Strategies for New Leaders at all Levels” care este considerata una dintre cele mai bune carti despre primele zile intr-un nou job. Sper sa va placa si sa va dea idei utile!

Marea mea sursa de inspiratie sunt oamenii cu care ma intalnesc zilnic. Si, din fericire, plec din majoritatea intalnirilor putin mai bogata, cu cateva idei in plus la care sa ma gandesc si perspective noi asupra carora poate n-am zabovit suficient pina atunci.

Subiectul comun al intalnirilor mele de zilele acestea a fost, ce vreau de fapt. Sub tema, mai degraba comuna, a cautarii altui job, adevarata cautare pare sa stea bine ascunsa.  Pentru ca majoritatea celor cu care m-am vazut sunt oameni care si-au construit pina acum o cariera de succes, care au trecut de etapele pe care le-au putut proiecta pentru sine in perioada adolescentei sau in perioada studiilor universitare, al caror stres nu este neaparat legat de sustinerea financiara, ci mai degraba de gasirea unui sens.

De cele mai multe ori, primul gand atunci cand discomfortul incepe sa se faca simtit este….ceva este in neregula la jobul actual, vreau altceva. Dar ce? Pai hai sa vedem oare ce se poate. Si incep cautarea, direct in afara lor. Si aici mi se pare bifurcatia inselatoare, care determina in scurt timp reintoarcerea in acelasi punct al pornirii.  De fapt EU ce vreau?

Citeste continuarea

Ati fost deja la interviu si vreti sa demonstrati ca este jobul pe care vi-l doriti. As mai zabovi putin asupra acestui aspect, cat de mult vi-l doriti si de ce.

1. Sunteti siguri ca nu este doar primul job oferit?

Da, si? Da, dar …daca este doar primul si nu ati facut o selectie reala, incercati sa va asigurati ca nu exista sansa de a primi in primele 3 luni de la angajare jobul/oferta pe care v-ati fi dorit-o de fapt.  Si ati acceptat jobul doar pentru ca v-a fost teama ca nu vor aparea alte oferte.

2. Aveti suficiente informatii despre el? Dar despre compania care il ofera?

In ce masura v-ati luat decizia ca pe o decizie de business normala, in urma unui market research, fie el si informal, unor cautari pe internet ca sa puteti avea o imagine despre proiectele recente ale companiei respective, ati sunat un prieten care stiti ca lucreaza de mult acolo ca sa intrebati putin despre mediul de lucru, atmosfera, etc.

3. Cat de multe stiti despre domeniul companiei? Sunteti convins ca nu aveti o imagine idilica, nesustinuta de realitate?

De multe ori ne formam niste pareri preconcepute despre companii si nu numai…dar aici ne vom rezuma la companii:-). Cel mai usor ar fi sa intrebam un prieten, si daca acesta nu exista, sa incercam sa studiem putin informatiile existente pe internet despre companie, eventuale interviuri ale persoanelor care lucreaza acolo, referiri la compania respectiva in articolele altora, etc!

Puteti raspunde doar singuri si cat mai sincer la aceste intrebari, si daca raspunsurile va multumesc, puteti citi in continuare.

1. Trimiteti o scrisoare de multumire

2. Incercati sa va imaginati ce ati face la noul loc de munca, cum ar arata prima zi de lucru si trimiteti cateva idei despre cum ati aborda lucrurile. Bun, si daca nu sunt bune ideile? Daca nu sunt bune, e mai bine sa va dati seama acum ca nu v-ati potrivi cu organizatia respectiva, inainte de a incepe lucrul si a stopa orice alta cautare de job.

3. Nu va opriti din cautare, chiar daca pare sigur. Sigur poate fi doar dupa semnarea contractului sau preofertei. Uneori nici atunci nu este sigur. In 1996 o mare companie petroliera a decis iesirea de pe piata din Romania, dupa ce semnase oferte de angajare cu o multime de oameni. Au abordat lucrurile foarte civilizat, au platit cateva salarii compensatorii chiar si celor care nu incepusera inca lucrul, dar totusi, iata o dovada ca uneori nici o oferta semnata nu este 100% sigura.  Dar totusi in momentul semnarii unei oferte, va puteti opri din cautari. Sansele sa se repete asa ceva sunt destul de mici.

Am primit de curand sugestia de a scrie si despre sau pentru cei care lucreaza in afara Romaniei. Si trebuie sa recunosc ca subiectul este pe cat de tentant, pe atat de controversat. Exista Romani care lucreaza in companii multinationale, pe care acestea i-au trimis sa lucreze in diverse sedii ale acestora din Europa sau mai departe, si care vor sa se intoarca acasa. Exista si Romani care au emigrat, si care isi doresc o reintoarcere, desi sunt adaptati in mediul in care traiesc si lucreaza.

Probabil va veti intreba de ce s-ar intoarce. Am doar cateva exemple, este posibil ca in aceste categorii sa se regaseasca si unii dintre cei care mi-au sugerat acest subiect:

- decizia de intoarcere a fost legata de familie

- decizia de intoarcere este legata de dorinta de a contribui cu ceva la ceea ce se intampla in tara

- decizia de intoarcere nu este luata inca, dar este investigata ca potentiala optiune de a reveni mai aproape de familie si prieteni.

Am avut bucuria sa cunosc cativa romani care au decis sa se intoarca pentru a contribui cu ceva la modul in care se dezvolta lucrurile in Romania.  Unul dintre exemplele pozitive este legat de o persoana care a ales chiar sa lucreze ca prim job intr-o companie de stat, doar pentru ca a considerat ca poate ajuta chiar si acolo. Din pacate decizia s-a dovedit gresita, insa a fost mai simplu sa faca schimbarea din Romania decat de la distanta. Am vazut insa si situatia in care adaptarea a fost dificila, si datorita mediului social si greutatilor intampinate in rezolvarea unor probleme simple, administrative, dar si din cauza stilului de management autohton, in unele situatii mult diferit de stilul cu care s-au obisnuit in afara tarii!

Mai bine sa ii intrebam pe ei:

Ce va determina sa va intoarceti in tara?

Care sunt cele mai mari problemele legate de expatriere si repatriere?

Daca sunteti in afara Romaniei si va doriti o intoarcere in tara, ce va ingrijoreaza cel mai mult?

Am inceput cu ceva timp in urma sa scriu despre importanta folosirii retetelei LinkedIn in cautarea unui job.  In afara completarii profilului cu aceeasi atentie cu care completezi Resume-ul, am sugerat acolo si inscrierea in cateva grupuri.

Principalele avantaje ale inscrierii in grupuri sunt:

- poti vedea ofertele de joburi postate pe grupul respectiv;

- esti la curent cu temele discutate recent si poti afla despre existenta unor resurse care ti-ar putea fi utile;

- ai acces la o retea de contacte extinsa si preselectata (toti au un grad mare de interes pentru subiectul respectiv)

Iata o lista cu cateva dintre grupurile cele mai active in Romania… si nu numai.

Cred ca merita macar vizitate, daca nu chiar sa te inscrii in ele:

- Romanian Managers, are peste 2500 de membrii, si, desi numarul de joburi postate pe Jobs Board este foarte mic, avantajul sau consta in obiectivul propus, respectiv crearea unei comunitati, intalniri de networking care se si intampla cu succes la intervale regulate de timp si impartasirea de idei, contacte, etc.

- Talent Networking Romania, are peste 1000 de membrii, discutii interesante si un job board care include joburi recent deschise si in domenii variate.

- Recrutam pentru Romania, are peste 1500 de membrii, un forum de discutii interesant, insa principalul avantaj este dat de un Jobs Board care include destul de multe anunturi de angajare.

- The Recruitment Network, are peste 11.000 de membrii, este si fondat de destul de mult timp iar piata tinta este internationala, poate fi util atat forumul de discutie, dar mai ales lista lunga de joburi sau oportunitati de colaborare propuse. Pentru cei care iau in calcul gasirea unui job in afara tarii este o resursa utila.

- Job Angels, are peste 12.000 de membrii, desi fondat abia la inceputul anului acesta, insa obiectivul sau este doar acela de a ajuta prin reteaua de contacte pe cineva sa isi gaseasca un job, si in felul acesta marind vizibilitatea celor care recomanda si crescand sansele ca cel ajutat sa intoarca ajutorul oferit.  Poate ca ar merita sa facem mai mult asta si din Romania, va puteti inscrie si pe blog mentionand daca sunteti Recruiter, Helping Others, Employer, sau Job Seeker.

- Spin Strategy Tools for Intelligent Job Search, are peste 1500 de membrii, si o multime de discutii interesante despre cautarea unui job, atat pe forumul grupului cat si pe blog-ul lui Tim Tyrell-Smith. Desi majoritatea joburilor postate nu sunt in Romania, l-as folosi ca sursa de inspiratie pentru modalitati de cautare a jobului, idei folosite cu succes pentru promovarea proprie sau sugestii pentru interviu.

Sunt doar cateva sugestii, toate concentrate in jurul cautarii unui job. Alte grupuri la care merita sa va uitati sunt cele legate de zona dvs. de activitate profesionala, exista grupuri pentru profesionistii din diverse domenii, gasiti aici lista cu toate cele 710 grupuri din Romania. Nu va speriati…probabil in primele 10 pagini le veti gasi pe cele mai active si cu numarul cel mai mare de membrii!

Voi ce alte grupuri util de urmarit ati gasit?

Numele de “Curriculum Vitae”, prescutat CV, reprezinta de fapt in traducere descrierea intregii vieti. Daca am face asta, probabil in scurt timp meseria de recruiter s-ar transforma intr-una de cititor…si atat. Formatul extins, care sa acopere toate proiectele, fie ele si temporare, prin care am trecut, toate publicatiile, toate lucrarile la care am participat, toate hobby-urile, toate limbile straine vorbite,  este utilizat in special in zona academica sau stiintifica.

Formatul nou, “Resume” este de fapt cel utilizat in business. De ce? Pentru ca subliniaza de fapt pe scurt, care este zona in care suntem specializati, descrie rapid ce avantaje am putea aduce unui potential angajator si poate convinge rapid ca merita sau nu sa fim chemati la un interviu.

Pentru a avea impact, a atrage atentia fara a plictisi, Resume-ul ar trebui sa indeplineasca cateva conditii:

- sa contina informatie cat mai relevanta

- sa nu depaseasca 2-3 pagini

- sa fie scris in ordine invers cronologica (pornind de la prezent)

- sa explice care a fost impactul meu in joburile recente (detalierea joburilor de la inceputul carierei are sens doar daca ma gandesc sa ma intorc la vreunul dintre ele, altfel merita doar mentionat locul perioada si titlul jobului)

- sa detalieze realizarile cele mai relevante

- sa mentioneze specializarile, si pe scurt tipurile de traininguri la care am participat (evitati situatia in care lista de traininguri acopera jumatate de pagina)

- sa includa alte informatii legate de hobby-uri sau limbi straine cunoscute doar in masura in care acestea sunt foarte relevante pentru jobul la care aplic.

De ce? Pentru ca imi doresc sa il ajut pe cel care imi citeste aceasta carte de vizita sa inteleaga cat mai repede si mai bine nu atat cine sunt, ci mai degraba cum il pot ajuta!

Am primit o sugestie sa scriu despre situatiile in care lucrurile se intampla exact asa cum ne asteptam…adica profetia auto-implinita. Ne temem ca eforturile noastre sunt in zadar, oamenii din jurul nostru incearca sa ne convinga ca lucrurile pot merge si bine, dar ce folos. Tot prost se termina. Si stiam asta.

De multe ori nici macar nu remarcam influenta modului nostru de gandire asupra rezultatului final. Este valabil si in cazul cautarii unui job. Pentru ca avem de fapt intotdeauna mai multe optiuni: sa incercam sa facem lucrurile sa se intample, sau sa demonstram ca noi avem dreptate.

Bun, si dupa ce demonstratia s-a incheiat? Suntem mai aproape de ceea ce ne-am propus oare? Sau o luam de la capat, fix din acelasi loc? A sta pe loc poate transmite ca nu ne dorim cu adevarat o schimbare, insa ne prinde bine atentia celor din jur atunci cand ne plangem.

Mi s-a intamplat de multe ori sa primesc telefoane cu intrebarea, “Si? Pentru mine n-ai mai gasit nimic?”. Avand in vedere ca depinzi de proiectele pentru care esti angajat de clienti, uneori raspunsul nu este pozitiv. Dar continui, cu o alta intrebare “Dar tu? Ce ai mai facut? Ai mai aplicat? Ai mai vorbit cu cineva?”.  Cel de-al doilea raspuns este dezarmant “Destul de putin, din pacate nu stau prea bine cu timpul, si vezi si tu ca nu apare nimic.” Eu vad, dar lentilele prin care ma uit sunt acelea ale unui om a inteles ca norocul ni-l facem si singuri. Prin modul in care suntem dispusi sa facem eforturi, sa ne adaptam, si sa cautam solutii in primul rand singuri, inainte de ne gandi cum le putem reprosa celor din jur ca nu vor sa ne ajute!

“Whether you think you can or you can’t, you’re right.” – Henry Ford

Refrenul “Nu e bine sa mananci bomboane pentru ca iti strici dintii” ne este cu siguranta foarte familiar din copilarie. De cate ori nu ne-am ascuns de parinti ca sa ne bucuram in liniste de cateva bomboane interzise? Pentru ca, nu-i asa, cu cat sunt mai interzise, cu atat sunt mai bune.

Si gandul asta nu a incetat sa ne urmareasca nici cand am ajuns sa avem noi puterea de decizie in privinta lucrurilor pe care le mancam sau pur si simplu care ne aduc placere imediata in viata.

Cu siguranta insa ca nu ne-am gandit pana acum ce poate sa spuna despre noi… si despre succesul nostru… o bomboana mancata… sau nu.

Si care ar putea fi legatura intre bomboana lui Posada si Morcovul lui Dan Pink?

Ca sa gasesti raspunsul urmareste explicatiile lui Posada.

Despre ce vorbim atunci cand vorbim despre cariera? Despre resurse, despre timp, despre performanta, despre sens, despre implinire, despre imagine?

Cum am ajuns sa vorbim despre cariera, de fapt? De ce nu mai este suficienta paradigma de gandire a parintilor nostri, locul de munca in care te duci 35 – 40 de ani, in fiecare zi? Ce e rau in a te duce la acelasi loc de munca 40 ani? In sine, nimic. Dar toate trebuie puse in context. Daca traim nu ca sa muncim, pentru ce traim?

Conceptul de cariera a devenit treptat un loc comun. Vorbim prea usor sau prea des despre el fara sa ne dam ragazul de a intelege de ce este important pentru noi. Si ca orice lucru despre care ajungem sa vorbim prea usor, in timp exista pericolul sa suprapunem ideii de cariera o suma de imagini sau inertii care aparent ne fac viata mai usoara.

Pentru ca nu am gasit sau nu m-a gasit un drum mai bun, vorbesc despre ceea ce fac ca despre… cariera. Pentru ca nu am stiut ce sa aleg sau au ales altii pentru mine, consider ca ceea ce fac este… cariera mea. Pentru ca imi este prea frica sa schimb ceva sau pentru ca am senzatia ca daca as renunta la “cariera” mea m-as simti ca atunci cand iti trage cineva presul de sub picioare, continui sa fac mereu acelasi lucru. In esenta, fac ceea ce de multe ori condamn in atitudinea parintilor mei… ma duc in fiecare dimineata la un loc de munca, fac aceleasi lucruri si la sfarsitul fiecarei zi rasuflu usurat ca nu a trebuit sa iau o decizie care sa imi traga presul de sub picioare.

Dar daca l-as trage, totusi? Daca mi-as da sansa sa vad ce ramane din cariera mea atunci cand scot din ea rutina si confortul, inertia si comoditatea?