Am auzit de multe ori in ultima perioada nenumarate nemultumiri legate de ceea ce fac ceilalti, cei carora noi le trimitem CVul, sau despre numarul scazut de oferte din piata, sau despre …incalzirea globala si cat de rau ne va fi.

Nu vreau sa neg evidenta, insa, am inteles in timp ca, a ne concentra asupra unor lucruri pe care nu le putem influenta intr-o masura suficient de mare, sau care nu tin prea mult de noi, este calea sigura spre esec, deschidem usa deprimarii si acumulam frustrari.

Va propun sa ne concentram pe ceea ce am putea face noi DIFERIT.  Macar asa stim ca noi ne facem jobul bine. Iar in perioada cautarii unui job, procesul de cautare este JOBUL, full time!!

Iata cativa pasi, pe care ii voi descrie in detaliu in zilele urmatoare:

- Refacerea CVului, actualizarea si structurarea acestuia in asa fel incat sa fie relevant pentru nivelul de experienta avut

- Stabilirea criteriilor dupa care voi alege jobul si compania potrivita

- Activarea retelei de contacte (Linkedin este numai una dintre usile de intrare)

- Urmarirea anunturilor in ziare si pe site-urile de joburi, pentru identificarea tipurilor de oportunitati si  selectarea celor potrivite

- Cautarea companiilor de recrutare si selectarea celor cu care vreau sa intru in legatura.

Si asta mi-ar ocupa ziua de luni…daca sunt foarte eficient si ma grabesc! Continuam marti…si pina atunci astept intrebarile voastre!

Cum scriam si intr-un post anterior, reactia imediata la restructurare este una strict emotionala.  In ultimii 10 ani am vazut multe persoane care au trecut prin acest calvar, unii dintre ei reusind sa iasa invingatori la scurt timp dupa decizie, pentru altii insa adaptarea fiind mai dificila.

Dialogul interior poate include afirmatii de genul: nu sunt bun de nimic, mi s-a parut ca sunt apreciat, ce vor spune colegii, ce vor spune ceilalti oameni din piata despre mine, ce va spune familia. Bun, poate trebuie sa ne punem si intrebarile astea, dar important este sa nu zabovim prea mult asupra lor si sa nu le lasam sa ne intunece imaginea de sine definitiv.

O abordare constructiva in general este concentrata mai mult pe viitor decat pe trecut.  Iata cativa pasi care pot ajuta:

- cum stau, care sunt resursele financiare de care dispun, cat timp am la dispozitie pentru gasirea unei solutii, care este scenariul cel mai pesimist, ce as putea face in continuare, care sunt resursele la care pot apela;

- ce alte optiuni am, ce alte oferte am mai primit sau despre ce alte oferte am mai auzit in ultimul timp, cum arata anunturile de joburi din piata;

- planul de actiune, care sunt contactele pe care le pot activa rapid, cand si cum le voi aborda, ce vreau sa fac mai departe,  cu cine voi vorbi pentru a-mi valida intelegerea situatiei, cum ma calmez si imi ocup timpul.

Poate parea simplist, insa solutiile cele mai bune de fapt sunt cele practice, cele mai la indemina. Asta nu inseamna ca sunt usoare, insa,  de multe ori,  o asemenea veste poate fi o oportunitate mascata sub forma unei crize.  Altfel, e posibil sa iti fi fost greu sa iei singur decizia schimbarii. Daca nu te poti bucura de asta, ar fi prea mult…, macar te poti uita inainte si nu peste umar inapoi.

Sunt zile in care e suficient sa te prezinti la birou si sa justifici pe alocuri, si numai daca esti presat, ca ai o zi proasta.  Atunci cand iti cauti un job, ai putea incerca aceeasi explicatie, de data asta justificandu-te in fata ta.  Si concluzia ar putea fi ca jobul ideal este mai departe cu cateva zile, saptamini, luni, sau…ar putea fi luat de altcineva, care avea o zi mai buna!

In majoritatea cazurilor totusi, , de care te ocupi doar atunci cand ai timp, sau cand te superi din cauza unei noi discutii in contradictoriu cu seful, cu colegii, sau cu un client suparat.  Iar rezultatele efortului de cautare sunt pe masura frustrarii pe care o acumulezi. Motivul principal: modul in care te ocupi de acest proiect personal.

A-ti activa reteaua de contacte intr-o maniera care sa aduca rezultate, cere timp. A-ti face planul de bataie, ce companii, in ce industrii, ce tipuri de pozitii, cere timp. A strange informatiile despre companie, post, a suna un prieten pentru mai multe informatii din interior, cere timp. A-ti crea un CV relevant si iesit din tiparele clasice, cere timp.  A scrie o scrisoare de intentie care sa explice de ce te-ai potrivi pentru un anumit post, cere timp.  Dar investitia asta de timp iti aduce satisfactie, te scuteste de frustrari auto-generate si este singura care iti poate aduce postul dorit.

Unul dintre obiceiurile reluate in criza si uitate dupa, este legat de networking (intretinerea retelei de contacte). De aceea de multe ori, la reaparitia unei situatii similare, construim de la zero.  Motiv pentru care pare si greu, de fiecare data. Dar ce mi se pare interesant este ca totusi nu pare sa fie o experienta suficient de dureroasa incat sa ne determine sa ne schimbam un obicei prost. Acela de a scoate capul in lume doar cand avem nevoie de ceilalti, si a folosi tactica strutului, atunci cand ei au nevoie de noi.

Unul dintre principiile de baza care asigura functionarea buna a unei retele de contacte, este acela de a oferi inainte de a cere.  Functioneaza in oglinda. Iar daca baza, deschiderea noastra constanta spre a ajuta si oferi sprijin cat mai des posibil cand ne este solicitat, nu functioneaza, ar fi bine sa nu ne miram ca atunci cand cerem ajutorul, lumea nu pare sa fie la fel de deschisa precum ne-am astepta.

Daca tocmai v-ati schimbat jobul dupa cautari sigur nu usoare in aceasta perioada, probabil ca stiti despre ce vorbesc.  Decizia de a uita sau nu acest obicei, este personala, e adevarat. Vine insa cu toate consecintele la pachet!