In transmiterea unui CV cat de mult conteaza scrisoarea de intentie , cat va cantari trimiterea ei in ochii angajatorului sau aceasta este doar o formalitate , ceva de curtoazie?

Depinde de modul in care este conceputa, daca maniera redactarii ei este una insuficient adaptata postului pentru care aplicati, sunt toate sansele sa ramina o formalitate.

Citeste continuarea

Continui seria intrebarilor carora le-am dat raspunsul in cadrul colaborarii mele cu Unica online.

Cum ma pot angaja daca toata lumea cere experienta?

De aproape un an de zile imi caut un job…Sunt in anul 2 la facultatea de Kinetoterapie…Facultatea este destul de grea,si nu pot lipsi…Mi-am cautat un job part-time…Niciun rezultat!Am incercat dupa aceea sa caut job full-time!Iar nimic..Depun Cv-uri,pe site-uri,la firme…Nu ajung nici macar la interviu…Nu primesc un telefon macar!Toata lumea cere experienta!!Dar cum pot acumula aceasta experienta daca nimeni nu ma angajeaza?sunt super descurajata…Ce sfat imi puteti da?

Citeste continuarea

Scriam intr-un post anterior despre cautarea unui job, atunci cand prioritatea este siguranta financiara a mea si/sau a familiei mele, sau pur si simplu intrarea intr-un domeniu in care as vrea sa capat experienta. De multe ori, greselile pe care le facem sunt banale, si tocmai de aceea as vrea sa le reiau, in incercarea de a crea un check list care sa ne ajute in acest sens.

1. Curriculum Vitae

Daca nu l-ai refacut de ceva timp este important sa te uiti cu atentie peste el, este prima ta carte de vizita. Ideal ar fi ca acesta sa fie usor de urmarit, intr-o aranjare in pagina care sa faca posibil intelegerea cat mai clara a locului de munca actual, a celor anterioare, studiilor si zonelor de specializare, la o prima privire. Nu pot sublinia suficient de mult cat de important este sa mentionezi si realizarile tale in fiecare job relevant, ele sunt cele care spun cel mai mult despre cat de performant esti in realitate.

Citeste continuarea

Daca tot am vorbit despre lucruri serioase pe un ton grav, si pentru ca eu inca am starea de spirit specifica concediului recent incheiat, m-am gandit sa va descretesc putin fruntile:-)

Acum 15 ani anunturile de recrutare ale companiilor mari apareau chiar si la rubrica mica publicitate si, da, erai rugat sa trimiti un CV in plic, prin posta,  sau cel mult pe fax. De ce? Emailurile nu se foloseau, iar o parte dintre CVuri soseau scrise de mana.

Varianta cea mai des utilizata era aceea a publicarii numarului de telefon in ziar, puteai suna sa aplici, treceai printr-o scurta selectie telefonica si erai programat la un interviu. Nu, nu se putea confirma interviul decat printr-un telefon seara acasa, sau ziua pe fixul de la birou, pentru ca mobilele nu existau inca.

Cand nu reuseai sa prinzi pe cineva la telefon, apelai la telegrame. Da, o telegrama care sosea prin posta, si in care erai anuntat sa dai un telefon la compania care te cauta.

Nu existau site-uri de joburi, iar companiile de recrutare active pe piata le numarai pe degetele de la o mana.

Reteaua de contacte se forma si se intretinea prin discutii unu la unu, evenimente rare dar la care prezenta era destul de numeroasa, si reputatia ti se putea totusi construi sau ruina prin ceea ce spunea lumea despre tine. Rata somajului scazuse de la aproape 11% in 1994, la aproape 9% in 1995, deci existau multi oameni care cautau activ joburi.

Oare cat de dificil este in 2009 sa iti cauti un job? Mai ales atunci cand ai putea apela la:

- pagina de web a companiei angajatoare;

- telefonul mobil pentru a vorbi cu un prieten care iti poate da o recomandare;

- emailul personal, pe langa cel de birou, de pe care poti trimite un mesaj catre un potential angajator;

- retelele sociale care sa iti permita atat sa contactezi oameni, cat si sa participi la discutiile de pe forumuri, demonstrandu-ti astfel nivelul de competenta si intelegerea domeniului;

- evenimente de business saptaminale, pe teme din ce in ce mai interesante si cu participare mult mai numeroasa;

- experienta ta si a multor altora din jur in procese de cautare de job;

- zeci de site-uri de joburi si companii de recrutare cu care poti colabora.

Cu siguranta pare greu, dar daca incerci sa iti imaginezi ce puteai face cu muulti ani in urma, probabil ca exista sansa sa iti schimbi putin perspectiva.

“If you change the way you look at things, the things you look at change. ” – Wayne Dyer

5 motive sa ne amuzam…si tot 5 motive sa nu fim interesati de cel care a transmis mesajul! Aviz amatorilor.

Iata cateva situatii care sunt din pacate inca prea frecvente, unul dintre motivele pentru care spun des ca, trebuie sa iti si doresti cu adevarat sa obtii un job, ca sa il obtii, nu e suficient sa aplici o “metoda” cu precizie matematica!

Am vazut, in ultimele 2-3 luni:

- mailuri adresate unei liste de 20 de companii, toti in CC…deci vizibili unii pentru ceilalti. Imi imaginez ca intentia a fost aceea de a crea o mica comunitate, a celor care sunt interesati de profilul tau :-). Multumim, cu unii ne cunoastem deja, iar faptul ca stiu ca esti la fel de “foarte interesat de aceasta oportunitate” in egala masura la toate cele 20 de companii poate imparti la fix 20 interesul meu pentru aplicatia ta. Multumim pentru timpul si interesul acordat, raspundem pe masura :-).

- mesajul emailului este “this document might be useful”, “to your attention”, “pentru un potential post”, etc. It might be, or it might not :-). Ce ar fi trebuit sa fac ca sa merit o explicatie menita sa ma ajute sa inteleg CUM? Poate faceam daca stiam…

- trimis catre o adresa dar adresat altei persoane, eventual chiar din cadrul unei companii concurente. Domnule Popescu, scuzati Ionescu, sau…pur si simplu …escu, va multumesc ca ma puneti la curent cu corespondenta dvs. privata cu compania noastra concurenta. Avand in vedere ca nu imi este adresata, voi sterge acest mesaj si voi considera ca nu l-am citit niciodata, sunt o persoana etica si respect confidentialitatea informatiilor care ajung din greseala la mine :-).

- aplicatie la un post care nu este publicat de compania careia te adresezi. Stimate domn/doamna, va multumim pentru atentie. Vom reveni cand vom crea acest post :-).

- documentul are parola de deschidere, dar uiti sa o mentionezi cand trimiti emailul. Multumim pentru testul de IQ, este o placere sa il reluam, din pacate insa timpul nu ne permite in acest moment. Reveniti la toamna…se poate si la anul :-).

Desi aparent banale, sunt greseli frecvente.  Una dintre conditiile necesare pentru a castiga la loto este sa cumperi bilet. Daca reusim sa tinem cont si de cele de mai sus, si sa evitam asemenea greseli, este ca si cum tocmai am fi platit biletul!

Numele de “Curriculum Vitae”, prescutat CV, reprezinta de fapt in traducere descrierea intregii vieti. Daca am face asta, probabil in scurt timp meseria de recruiter s-ar transforma intr-una de cititor…si atat. Formatul extins, care sa acopere toate proiectele, fie ele si temporare, prin care am trecut, toate publicatiile, toate lucrarile la care am participat, toate hobby-urile, toate limbile straine vorbite,  este utilizat in special in zona academica sau stiintifica.

Formatul nou, “Resume” este de fapt cel utilizat in business. De ce? Pentru ca subliniaza de fapt pe scurt, care este zona in care suntem specializati, descrie rapid ce avantaje am putea aduce unui potential angajator si poate convinge rapid ca merita sau nu sa fim chemati la un interviu.

Pentru a avea impact, a atrage atentia fara a plictisi, Resume-ul ar trebui sa indeplineasca cateva conditii:

- sa contina informatie cat mai relevanta

- sa nu depaseasca 2-3 pagini

- sa fie scris in ordine invers cronologica (pornind de la prezent)

- sa explice care a fost impactul meu in joburile recente (detalierea joburilor de la inceputul carierei are sens doar daca ma gandesc sa ma intorc la vreunul dintre ele, altfel merita doar mentionat locul perioada si titlul jobului)

- sa detalieze realizarile cele mai relevante

- sa mentioneze specializarile, si pe scurt tipurile de traininguri la care am participat (evitati situatia in care lista de traininguri acopera jumatate de pagina)

- sa includa alte informatii legate de hobby-uri sau limbi straine cunoscute doar in masura in care acestea sunt foarte relevante pentru jobul la care aplic.

De ce? Pentru ca imi doresc sa il ajut pe cel care imi citeste aceasta carte de vizita sa inteleaga cat mai repede si mai bine nu atat cine sunt, ci mai degraba cum il pot ajuta!

Am primit zilele acestea cateva intrebari legate de ordinea in care ar trebui facuti acesti pasi, precum si detalii despre cum ar putea fi abordat fiecare pas in parte.

Este bine ca activarea retelei de contacte sa nu astepte refacerea CVului, avand in vedere ca nu presupune intr-o prima etapa transmiterea acestuia, ci mai degraba activarea contactului si stabilirea unor intalniri cu persoanele care ne cunosc, dar cu care am pierdut legatura in ultima perioada.

Daca decidem sa folosim LinkedIn, asa cum sugeram in postul anterior, profilul pe care il cream acolo poate fi insa o descriere profesionala care tine locul unui CV. Iar in acest context este util sa acordam suficienta atentie structurii acestuia.

Dar sa revenim la CV, pentru ca pina la urma in procesul de cautare a unui job acesta este cartea noastra de vizita. Sunt de multe ori surprinsa sa vad cat de putin timp acordam elaborarii structurii si continutului acestuia, de parca faptul ca sunt alte cateva sute de carti de vizita care arata identic cu a noastra, ar fi la ordinea zilei si chiar apreciat.

Sigur nu dispunem de retete universal valabile, insa exista cateva elemente , care pot asigura, daca sunt bine elaborate, o diferentiere. De exemplu:

- definirea intr-un paragraf, in termeni cat mai clari si mai usor de inteles, a principalei mele responsabilitati in acel job si a impactului pe care il are activitatea mea (zone de actiune, oameni in subordine, dimensiuni echipa, etc.)

- sublinierea realizarilor proprii in job-ul respectiv, acele obiective atinse care practic asigura o intelegere mai buna a gradului meu de performanta in job-ul mentionat (nu ce se face in general ca Sales Manager, ci ce am realizat EU ca Sales Manager)

- definirea realizarilor in termeni cat mai concreti (SMART) intr-o maniera care sa dea dimensiunea acestora, fara a folosi termeni specifici doar companiei (ex: rezultate obtinute, durata de implementare a unor procese, in cazul in care aceasta este relevanta pentru respectiva realizare, recunoasteri publice, etc.)

- evitarea informatiilor confidentiale, putem inlocui cifrele cu procente de crestere venituri sau scadere costuri. In acest fel orice nou angajator s-ar putea gandi ca acelasi lucru il vom face si cu informatiile confidentiale legate de activitatea sa, daca am ajunge sa lucram in compania respectiva;

Si inca ceva…, exista modele si modele de CVuri, putem alege orice, insa in momentul in care il avem pe al nostru in fata ochilor ar trebui sa ne gandim la cateva aspecte cheie:

- cat de greu este de urmarit/citit/evaluat,

- cat de multe modele similare exista in piata (vezi  folosirea in exces a modelelor propuse de site-urile de joburi)

- cat de usor intelege cel care citeste rapid un asemenea CV care este specializarea mea si tipul de job in care m-as potrivi cel mai bine

- daca este un roman in curs de publicare sau are doar potential sa devina:-)

E greu de estimat cat de mult dureaza etapa elaborarii CVului.  Depinde de fiecare in parte, insa e garantat o investitie de timp care va aduce beneficii. Reversul medaliei e simplu: lipsa unei asemenea investitii poate crea multe deservicii.

Si asa avem plina si ziua de marti si poate chiar cea de miercuri…continuam cu ziua de joi, cand vom intra in mai multe detalii legate de utilizarea LinkedIn si criteriile de selectie a jobului ideal.  Daca aveti alte sugestii sau intrebari, le astept!

Am auzit de multe ori in ultima perioada nenumarate nemultumiri legate de ceea ce fac ceilalti, cei carora noi le trimitem CVul, sau despre numarul scazut de oferte din piata, sau despre …incalzirea globala si cat de rau ne va fi.

Nu vreau sa neg evidenta, insa, am inteles in timp ca, a ne concentra asupra unor lucruri pe care nu le putem influenta intr-o masura suficient de mare, sau care nu tin prea mult de noi, este calea sigura spre esec, deschidem usa deprimarii si acumulam frustrari.

Va propun sa ne concentram pe ceea ce am putea face noi DIFERIT.  Macar asa stim ca noi ne facem jobul bine. Iar in perioada cautarii unui job, procesul de cautare este JOBUL, full time!!

Iata cativa pasi, pe care ii voi descrie in detaliu in zilele urmatoare:

- Refacerea CVului, actualizarea si structurarea acestuia in asa fel incat sa fie relevant pentru nivelul de experienta avut

- Stabilirea criteriilor dupa care voi alege jobul si compania potrivita

- Activarea retelei de contacte (Linkedin este numai una dintre usile de intrare)

- Urmarirea anunturilor in ziare si pe site-urile de joburi, pentru identificarea tipurilor de oportunitati si  selectarea celor potrivite

- Cautarea companiilor de recrutare si selectarea celor cu care vreau sa intru in legatura.

Si asta mi-ar ocupa ziua de luni…daca sunt foarte eficient si ma grabesc! Continuam marti…si pina atunci astept intrebarile voastre!

Am auzit de multe ori comentarii legate de sfaturi care par de bun simt. Si pareau a fi mai putin valoroase de indata ce erau incadrate in aceasta categorie.  Bunul simt insa este rar, iar incadrarea in aceasta categorie cred ca este una innobilanta si nu dezonoranta.

In procesele de recrutare, sau in cele de cautare a unui nou loc de munca, se face mai mult decat oricand dovada existentei sau absentei bunului simt.  Din modul in care abordezi o persoana pe care nu o cunosti, modul in care raspunzi la un telefon neasteptat, cat de prompt esti cu ceea ce promiti ca vei trimite, cum te comporti la o prima intalnire, etc.

Un exemplu de sfat de “bun simt” care insa continua sa fie ignorat este emailul. Nu ma refer la textul acestuia, e prea lunga discutia si o voi relua separat,  ci la….denumirea acestuia. A primi un CV de la “blondul@yahoo.com” sau “fataserioasa2008@gmail.com” ar putea atrage atentia….si nu neaparat intr-o maniera constructiva.

Din pacate am inca ocazii de a ma minuna cum asemenea lucruri de “bun simt” continua sa fie ignorate.  Sau poate confirma absenta acestuia? Ar fi trist.