Aparent, atunci cand esti in cautarea unui job, asta este afirmatia pe care cei mai multi dintre noi ar vrea sa o auda.  Si pare ca este cu atat mai bine, cu cat o auzi mai des. Insa conteaza mai degraba ce urmeaza dupa aceasta afirmatie. Aici scenariul pe care ni-l inchipuim ca se va derula in majoritatea cazurilor este urmatorul: oferta, semnare contract, inceput activitatea. Din pacate sunt prezente frecvent si urmatoarele scenarii: nu primesti nici un alt raspuns dupa aceea pentru cateva saptamini/luni, oferta nu este cea pe care o asteptai, primesti un telefon prin care esti anuntat ca de fapt lucrurile s-au schimbat si a fost ales pina la urma altcineva.

Atunci este de fapt cel mai greu sa reiei procesul de cautare a unui job. Dezamagirea e prea mare, incepi sa crezi ca ai din ce in ce mai putine sanse, si, cel mai grav, incepi sa te intrebi daca mai esti bun de ceva, sau mai are cineva nevoie de tine.

Citeste continuarea

Va spuneam ca am revenit de curand dintr-un concediu petrecut la schi. Nu sunt o pasionata a sportului, iar performantele mele in acest domeniu nu sunt demne de lauda, insa a invata sa schiez a fost o lupta cu mine si cu fricile mele,  lupta care sunt convinsa ca nu s-a incheiat inca, desi am reusit sa depasesc cateva etape ale ei.

Intamplator sau nu, cartea pe care am citit-o in aceasta perioada si care s-a potrivit foarte bine contextului, se numeste “The Dip” si este scrisa de Seth Godin. Este o carte care incearca sa explice de ce uneori a renunta poate fi o strategie de succes, iar a insista atunci cand lucrurile devin inconfortabil de dificile face parte din acelasi registru.

Pentru ca de fapt capacitatea de a continua atunci cand este inconfortabil, este cea care iti poate asigura succesul si cea care, in acelasi timp, te obliga sa renunti, la multe alte lucruri care nu duc nicaieri, pentru a te putea concentra pe cel care are mai mari sanse sa devina un succes.

Citeste continuarea

In ultimele saptamini am tot avut discutii legate de cat de dificil este sa te vinzi pe tine.  Si recunosc, nu este usor, dar ai timp sa te gandesti prea mult la lucrurile astea doar atunci cand de fapt nu esti decis, cand inca mai ai alta solutie, cand inca nu doare suficient starea actuala de lucruri. Daca doare si te deranjeaza cu adevarat, poti face ceva, chiar daca nu este comod.

Sunt situatii in care te indoiesti de tine, mai ales fiind intr-un anumit post sau dupa o experienta mai neplacuta cu actualul sau fostul angajator, sau dupa o serie de experiente neplacute. Dar chiar faptul ca te indoiesti de tine este primul semnal…ca trebuie sa faci ceva.  Doar iesind din zona de confort poti sa iti construiesti increderea in tine, doar gandindu-te la multele situatii din urma in care ai fost NEVOIT sa faci lucruri pe care nu erai obisnuit sa le faci.

Citeste continuarea

Am mai scris despre aceasta carte, dar cu siguranta nu suficient de mult:-). Profit de aparitia articolului “Oh, the places you will go” al lui Johnathan Fields, autorul acestei carti pentru a va povesti putin despre el si cartea excelenta pe care a scris-o.

Citeste continuarea

Stiu, intram in 2010 si s-ar putea ca inca sa nu ai ofertele minunate pe care le asteptai, inca nu ai nici macar prea multe invitatii la interviuri si gandul ca nimic nu-ti va iesi nici anul asta te atrage precum mirajul abisului. Si exact asta este momentul potrivit pentru a decide, vrei sa ramai Profet in tara nimanui, sau indraznesti sa iti alegi cateva principii sanatoase care sa te duca inainte in 2010.

1. TU

Concentreaza-te pe ceea ce poti face tu diferit anul acesta. Cat poti ajuta, pe cine, cu cine te poti conecta, unde poti aduce o contributie. Poate poti ajuta tu pe cineva care isi cauta un job recomandandu-i posturi despre care auzi sau punandu-l in legatura cu persoane care stii ca ar avea nevoie de un profil similar cu al lui.

Citeste continuarea

” Experienta nu reprezinta ceea ce ti se intampla ci ceea ce faci cu ce ti se intampla” – Aldous Huxley

Cum iti dai seama daca este momentul sa-ti schimbi  jobul? Simplu, pur si simplu stii. Da, dar exista riscul sa ajungi la aceeasi concluzie in fiecare job dupa primele 6-7 luni si sa faci schimbari care nu te onoreaza. Dupa prima schimbare la cateva luni, poate veni a doua, iar de aici mai departe deja lucrurile se complica putin.

In ciuda tuturor explicatiilor pe care ti le dai, sau incerci sa le dai altora, 2-3 joburi schimbate la intervale de mai putin de 1 an spun destul de multe despre tine. Si s-ar putea sa nu iti placa ceea ce inteleg altii din asta! Daca esti la inceput de cariera, poate ca vei avea parte de mai multa intelegere….in primele 3-4 cazuri, daca insa continui asa, gandeste-te ca sunt mari sanse sa primesti de la inceput etichete …”inadaptabil”, “instabil”, “incapabil sa faca fata stresului”, ” nu isi poate controla frustrarile”, etc..

Bun, pina aici nimic nou, insa cei mentionati mai sus, sunt cu siguranta ultimii luati in considerare pentru proiectele speciale sau pentru potentiale promovari.

Iar atunci cand esti deja intr-o pozitie de management, stiu, suna bine ca ai facut schimbarile ca sa capeti experienta in mai multe industrii, dar hai sa fim seriosi. Daca tu esti responsabil de o linie de business sau de un departament intreg, primul an e posibil sa aduci rezultate pe baza strategiei si planului demarat de predecesorul tau. La sfarsitul celui de-al doilea an abia ai putea sa incepi sa culegi roadele a ceea ce ai sadit tu. Si daca tocmai atunci pleci, asta cu siguranta nu duce un recruiter cu gandul la marile tale realizari sau la dorinta de a invata sau intelege un domeniu nou. Mai degraba se va gandi ca rezultatele nu te multumesc si pleci repede ca sa nu se vada cat de prost s-au derulat lucrurile, sau la faptul ca ai luat o decizie proasta, si atunci….cat de bine ai putea lua deciziile de business pe care va trebui sa le iei in noul rol?

A vedea lucrurile prin ochii celui care ne evalueaza prinde bine, chiar daca nu ne place ce se poate vedea de acolo. Poate ne amintim Strategia Baronului Munchhausen. Pentru ca uneori ceea ce nu ne place sa auzim, ne ajuta!

“Those who cannot remember the past are destined to repeat it.” – George Santayana

Imi parasesc compania sau seful? Se spune ca, in general, atunci cand faci o schimbare de job, iti parasesti seful si nu compania. Datorita dificultatilor sau erodarii relatiei dintre tine si sef, teoretic, decizi schimbarea. Cu siguranta exista si aceasta situatie, chiar destul de frecvent incat sa fie considerata o tendinta. Totusi, exista situatii in care iti parasesti compania. De ce? Pentru ca iti dai seama ca nu ai posibilitatea de a creste in cariera, indirect probabil iti parasesti si seful, al carui job nu il doresti pentru ca de fapt iti place de el si ti se pare potrivit pentru ceea ce face. Dar tu? Totusi trebuie sa evoluezi.

Dar de ce e important sa ma intreb asta oare? Pentru ca raspunsul la aceasta intrebare ma poate ajuta sa inteleg ce caut, in asa fel incat sa pot evita aceleasi greseli. Sau macar sa incerc…

Am primit de curand sugestia de a scrie si despre sau pentru cei care lucreaza in afara Romaniei. Si trebuie sa recunosc ca subiectul este pe cat de tentant, pe atat de controversat. Exista Romani care lucreaza in companii multinationale, pe care acestea i-au trimis sa lucreze in diverse sedii ale acestora din Europa sau mai departe, si care vor sa se intoarca acasa. Exista si Romani care au emigrat, si care isi doresc o reintoarcere, desi sunt adaptati in mediul in care traiesc si lucreaza.

Probabil va veti intreba de ce s-ar intoarce. Am doar cateva exemple, este posibil ca in aceste categorii sa se regaseasca si unii dintre cei care mi-au sugerat acest subiect:

- decizia de intoarcere a fost legata de familie

- decizia de intoarcere este legata de dorinta de a contribui cu ceva la ceea ce se intampla in tara

- decizia de intoarcere nu este luata inca, dar este investigata ca potentiala optiune de a reveni mai aproape de familie si prieteni.

Am avut bucuria sa cunosc cativa romani care au decis sa se intoarca pentru a contribui cu ceva la modul in care se dezvolta lucrurile in Romania.  Unul dintre exemplele pozitive este legat de o persoana care a ales chiar sa lucreze ca prim job intr-o companie de stat, doar pentru ca a considerat ca poate ajuta chiar si acolo. Din pacate decizia s-a dovedit gresita, insa a fost mai simplu sa faca schimbarea din Romania decat de la distanta. Am vazut insa si situatia in care adaptarea a fost dificila, si datorita mediului social si greutatilor intampinate in rezolvarea unor probleme simple, administrative, dar si din cauza stilului de management autohton, in unele situatii mult diferit de stilul cu care s-au obisnuit in afara tarii!

Mai bine sa ii intrebam pe ei:

Ce va determina sa va intoarceti in tara?

Care sunt cele mai mari problemele legate de expatriere si repatriere?

Daca sunteti in afara Romaniei si va doriti o intoarcere in tara, ce va ingrijoreaza cel mai mult?

Mi s-a intamplat frecvent sa primesc telefoane de la persoane care au fost anuntate ca vor intra in Assessment Center sau, ca sa folosesc cat mai mult limba materna, intr-un Centru de Evaluare si/sau Dezvoltare. Fie ca era vorba despre  Assessment ca parte a procesului de recrutare, fie ca acesta era o etapa necesara inaintea unei selectii pentru promovare, stresul legat de participarea intr-un asemenea proiect pare sa fie la fel de mare.

Raspunsul ramine acelasi, cea mai buna pregatire este….sa nu te pregatesti, ci doar sa reusesti sa fii cat mai natural in exercitiile prin care vei trece.  Pregatirea este inutila, scopul acestora este oricum acela de a genera o reactie cat mai fireasca, nu exista raspunsuri bune sau rele, exista insa reactii care pot fi interpretate.

Singurul lucru pe care il poti face este sa incerci sa intelegi mai bine ce se poate intampla acolo, fie citind un articol care sa te ajute sa intelegi etapele si utilitatea procesului, sau sa petreci o ora facand un curs online despre Assessment & Development Centers.

Cateva elemente de retinut:

- centrul de evaluare nu este un loc fizic, ci este un proces prin care se trece;

- exista mai multe tipuri de exercitii prin care se trece, studii de caz, role-play-uri, interviuri, inventare de personalitate,  prezentari individuale sau de grup, negocieri in grup;

- nu se masoara (sau nu ar trebui sa se masoare) cunostintele tehnice, ci se evalueaza abilitatile;

- reprezinta o evaluare la un anumit moment dat, un punct de vedere cat mai obiectiv, care poate conduce la luarea unei decizii numai impreuna cu celealte elemente luate in considerare in evaluare (concluziile interviurilor cu viitorul angajator sau performantele anterioare, in cazul promovarii).

- este o oportunitate excelenta de a ne cunoaste, si a intelege care sunt zonele a caror dezvoltare ne-ar putea ajuta in planurile noastre de cariera.

Ca si in cazul interviului, a ne pregati prea mult, inseamna a “vinde pielea ursului din padure”, sau supra-vanzare. Ce ne facem daca si cealalta parte face acelasi lucru?

Inca lucram la definirea tipului de job ideal, a tipului de companie si de sef cu care avem rezultatele cele mai bune. Efortul facut incercand sa ne raspundem la aceste intrebari, poate avea un rezultat uimitor, o calitate diferita a vietii… sau cel putin a celor 10 ore petrecute la munca, din totalul celor aproximativ 16 ore pe care le avem in fiecare zi!

Bine, bine, dar cum facem asta? Exista multe variante, insa un punct de pornire bun este chiar completarea unui chestionar care ne-ar putea ajuta cu o potentiala definitie, gen Jung Career Indicator, care ne da gratuit o descriere a tipologiei care ni se poate potrivi in urma raspunsurilor oferite, precum si cateva sugestii de tipuri de ocupatii in care ne-am simti mai bine. Este adevarat ca nu este adaptat la tipurile de joburi din Romania, dar cu siguranta exista multe elemente care ne pot pune pe ganduri suficient de mult incat sa gasim propriile raspunsuri si solutii.

Si daca totusi nu ni se pare ca avem raspunsul potrivit, inseamna ca suntem pe drumul cel bun,  putem continua. Insa de data aceasta as sugera sa trecem de la introspectie, la cererea opiniilor celorlalti. Este infricosator, stiu, trebuie sa ne asumam riscul primirii unor raspunsuri care nu ne plac, dar merita sa iesim din carapace.  Am putea folosi un instrument gratuit, cum este Talent Overview de la Checkster.

Si ce vom avea la final? Cateva puncte de vedere noi, cateva idei asupra carora merita sa mai zabovim putin pentru a lasa lucrurile sa se mai intample sau reveni asupra lor peste cateva saptamini incercand sa tragem o concluzie. Si abia apoi, putem da deoparte semnul “Under Construction” si porni la atac cu planul de actiune clar. Pentru ca e important sa stim ce ne propunem… nu de altceva, dar s-ar putea sa obtinem exact ce ne dorim!

“What you are is what you have been. What you’ll be is what you do now.” – Buddha