Zilele trecute am avut numeroase discutii despre situatii in care lucrurile nu se misca, joburile ideale nu apar, angajatorii nu raspund la aplicatii, nu mai trimit oferte, sau lucrurile se schimba in ultimul moment. Una dintre ele insa m-a frapat prin efectul pe care l-a avut o asemenea perioada de cautari asupra unei persoane pozitive, optimiste, luptatoare, care a inceput insa sa se chestioneze pe sine mai mult decat este sanatos.

Citeam zilele trecute un articol care mi-a placut foarte mult, al lui Adrian Ciubotaru, care spunea ca exista o frecventa unde nu putem truca ceea ce suntem. Si ca in ciuda aparentelor, asta este un lucru foarte bun. Si este bun pentru ca ne arata de fapt cum si unde putem ajusta lucrurile. Si asta daca suntem suficient de maturi pentru a intelege ca ceea ce se intampla nu demonstreaza ca suntem victimele imprejurarilor, ci are un mesaj mai ascuns, unul personal, pe care il putem descoperi la o analiza mai atenta.

Revenind la discutia anterioara, dupa ceva timp, am ajuns impreuna la concluzia ca de fapt cautarea unui job a fost doar atat. Cautarea unei surse de venit. Si undeva, simpla idee a acestei cautari asa, fara directie, a fost exact cea care n-a adus succes in procesul de cautare. Pentru ca in spatele nevoii de a avea un venit stabil, statea o dorinta si mai mare de a face ceva in care sa creada. Dorinta care se materializase pina atunci in implicarea pe baza de voluntariat in diverse asemenea activitati, facute de dragul a ceea ce reprezentau ele in sine, si fara nici o miza financiara.

Va spuneam ca am revenit de curand dintr-un concediu petrecut la schi. Nu sunt o pasionata a sportului, iar performantele mele in acest domeniu nu sunt demne de lauda, insa a invata sa schiez a fost o lupta cu mine si cu fricile mele,  lupta care sunt convinsa ca nu s-a incheiat inca, desi am reusit sa depasesc cateva etape ale ei.

Intamplator sau nu, cartea pe care am citit-o in aceasta perioada si care s-a potrivit foarte bine contextului, se numeste “The Dip” si este scrisa de Seth Godin. Este o carte care incearca sa explice de ce uneori a renunta poate fi o strategie de succes, iar a insista atunci cand lucrurile devin inconfortabil de dificile face parte din acelasi registru.

Pentru ca de fapt capacitatea de a continua atunci cand este inconfortabil, este cea care iti poate asigura succesul si cea care, in acelasi timp, te obliga sa renunti, la multe alte lucruri care nu duc nicaieri, pentru a te putea concentra pe cel care are mai mari sanse sa devina un succes.

Citeste continuarea

Articol preluat de pe www.portalhr.ro

Cu permisiunea lui Jonathan Fields, PortalHR ofera cititorilor sai traducerea unei discutii dintre acesta si Dan Pink, despre o noua teorie a motivatiei si felul in care organizatiile si indivizii ar trebui sa-si schimbe modul in care se raporteaza la munca (si satisfactie in viata) printr-o constientizare clara a nevoilor de autonomie, implicare, scop si maiestrie in tot ceea ce facem.

Lectura placuta!

La un moment dat in 2006, Dan Pink, cel care ii scria discursurile lui Al Gore, a facut senzatie cu bestseller-ul lui, A Whole New Mind (O minte complet noua), publicat de New York Times. Cartea a reprezentat o viziune fascinanta asupra impactului si importantei muncii creative si a gandirii cu “partea dreapta a creierului”.

Citeste continuarea

Am mai scris despre aceasta carte, dar cu siguranta nu suficient de mult:-). Profit de aparitia articolului “Oh, the places you will go” al lui Johnathan Fields, autorul acestei carti pentru a va povesti putin despre el si cartea excelenta pe care a scris-o.

Citeste continuarea

Stiu, intram in 2010 si s-ar putea ca inca sa nu ai ofertele minunate pe care le asteptai, inca nu ai nici macar prea multe invitatii la interviuri si gandul ca nimic nu-ti va iesi nici anul asta te atrage precum mirajul abisului. Si exact asta este momentul potrivit pentru a decide, vrei sa ramai Profet in tara nimanui, sau indraznesti sa iti alegi cateva principii sanatoase care sa te duca inainte in 2010.

1. TU

Concentreaza-te pe ceea ce poti face tu diferit anul acesta. Cat poti ajuta, pe cine, cu cine te poti conecta, unde poti aduce o contributie. Poate poti ajuta tu pe cineva care isi cauta un job recomandandu-i posturi despre care auzi sau punandu-l in legatura cu persoane care stii ca ar avea nevoie de un profil similar cu al lui.

Citeste continuarea

Am acceptat o provocare foarte placuta, a lui Dragos Roua, si n-am fost singura. Iar exercitiul mi s-a parut pe cat de interesant, pe atat de dificil.

Am ales 34…nu pentru ca nu ar fi 100 de lucruri facute, ci pentru ca acestea au fost pietrele mele de hotar si marile bucurii din 2009.

1. Life Coaching, am amanat participarea la un seminar Tony Robbins, si am lucrat cu un Life Coach Tony Robbins.

2. Mentor Coach, am ales un mentor care face meseria minunata de Career Coach de foarte multi ani!

3. Executive Coaching Training, am continuat cursurile scolii de coaching initiata de Thomas Leonard, parintele coaching-ului, Corporate Coach University. Le-am inceput cu 5 ani in urma, dar le-am suspendat din cauza lipsei de timp si …pentru ca nu se implinise inca momentul. Acum s-a implinit!

4. Career Coaching Training, m-am inscris la una dintre cele mai bune scoli de Career Coaching, Career Coach Institute.

5. PortalHR.ro, mi-am pus in aplicare visul din 2008, un proiect intr-un domeniu total nou, online. Este o scoala in sine, de business si de viata. Si ma bucur sa spun ca nu sunt singura in acest demers, am alaturi un om special, care face ca drumul sa para lin si plin de entuziasm.

6. Colaborator “nevazut”, am colaborat pentru prima oara doar prin email, telefon, messenger si a functionat bine!

7. 4HourWorkWeek, am citit 4 Hour Work Week a lui Tim Ferris, si am devenit fan. Ajuta sa te intrebi ceea ce pina acum nici n-ai indraznit sa te intrebi.

8. Career Renegade, am citit cartea lui Jonathan Fields si am continuat explorarea interna. Iar raspunsurile pe care le-am primit de la mine m-au surprins placut:-).

9. Wayne Dyer, l-am descoperit cu mare placere anul asta, atat in The Shift, dar si citindu-i ultima carte, Excuses Begone. Fiti curiosi, merita:-)

10. Jurnal – Oana Pellea, m-am minunat de curajul de a impartasi cu ceilalti trairile tale cele mai adanci. Si ma aplec cu respect!

11. Cursurile Erudio, am urmat intai un curs de Dictie, si am avut onoarea de a avea un “professor cu har” cum o descria Cosmin pe doamna Viorica Vatamanu. Tot alaturi de ei am vizitat “Muzeul Figurilor de Stil”, ghidati de Florin Bican.

12. Neagu Djuvara, am participat la conferinta domnului Neagu Djuvara organizata de Erudio. O ocazie rara pe care ma bucur foarte mult ca n-am ratat-o.

13. Mahala Story, am avut inca exemplu despre ceea ce pot face oamenii mari cand se joaca. Frumos si curajos!

14. Intuitie, mi-am ascultat mai mult vocea care imi spunea ca pot alege ce sa ma astept ca se va intampla.  In perioda grea traita anul acesta din cauza probelemelor de sanatate ale fetitei mele, am inceput sa fiu atenta la mesajele ei. In locul panicii, am ales sa vad ca incearca sa imi spuna ca va fi bine. Si asa s-a intamplat!

15. Prieteni, in lunile de chinuri prin spitale, m-am sprijinit pe familia mea, dar si pe prietenii mei, cei stiuti si cei descoperiti atunci, care au vazut dincolo de incercarile mele de a ma tine in frau. Ei mi-au facut cadou toate eforturile lor de a ma ajuta, toate la un loc m-au facut sa fiu mai degraba recunoscatoare pentru ca ii am in viata mea, decat infricosata de ceea ce s-ar putea intampla! Nu pot pune in cuvinte cat le multumesc, ar fi prea putin!

16. Colegii de facultate, am serbat 12 ani de la terminarea facultatii, n-a iesit la 10, dar a iesit la 12:-). Si am avut bucuria sa imi revad o mare parte dintre colegi si dascali.

17. Am implinit 34 de ani, si asa se explica titlul:-). Nu ii simt, inca trebuie sa ma concentrez cand ma intreaba cineva cati ani am.

18. Disney Land, am fost din nou in taramul de vis al copilariei…pe care o retraiesc prin ochii fetitei mele. Ce imi place acolo este ce citesc pe fetele lor, daca si noi adultii am fi in stare sa ne manifestam entuziasmul la fel de natural, lumea ar fi mai autentica!

19. Roller Coasters, m-am nascut din nou:-) dupa turul tuturor senzatiilor “tari” din Disney Land. O alta lupta cu mine castigata!

20. Paris, l-am vizitat de 3 ori anul asta:-) si mi-am petrecut ziua de nastere in orasul “poezos” (cum ii spunea Oana Pellea) pe care il iubesc.

21.Enescu * 5, desi nu mi-am facut abonament si biletele erau epuizate de mult, am reusit sa merg la 5 spectacole din cadrul festivalului Enescu. Si asta datorita prietenilor care m-au facut sa respir atmosfera aceea minunata.

22. Natalie Cole, am vazut-o in concert la Bucuresti, si…a cantat doar pentru mine, sau cel putin asa m-am simtit stand in primul rand si admirand o prezenta atat de rafinata!

23. Blogging, am inceput de la o joaca, de la dorinta de a invata ce inseamna si cum se face, la o activitate constanta, care imi face mare placere si careia imi dedic cateva ore pe zi.

24. Twitter, incercam sa inteleg cum functioneaza. (iata ca si curiozitatea foloseste:-) Am gasit o mare de resurse si de oameni frumosi.

25. Internetics, am incercat sa inteleg mediul online si am participat pentru prima oara. Sper ca anul viitor sa fie mai multe premii decat nominalizari:-)

26. Blogging 101, am participat la primul meu curs de blogging.  Ma felicit ca am luat aceasta decizie!

27. Poken, mi-am luat Poken (http://www.pokenmania.ro/) si sunt in continuare la fel de incantata de acest gadget mic si destept.

28. IPOD Touch, am cantarit mult daca sa fie Iphone sau BlackBerry, si..am ales Ipod Touch (noroc cu prieteniiJ). Am ales foarte bine!

29. Ski, invat de cativa ani, nu mi-a iesit pina acum prea bine, insa anul asta a fost primul an in care am coborat o partie singura, si am reusit sa ma si bucur de experienta..:-)

30. Oameni interesanti, am vrut sa cunosc oameni din domeniul online si am avut bucuria sa intalnesc oameni frumosi, Dragos, Dorin, Andrei, care mi-au confirmat ca in lumea online exista multa pasiune si vise implinite.

31. Networking 4Ever:-), am vizitat aproximativ 10 clienti/parteneri/colaboratori in fiecare saptamina a anului. Nu fac totalul intalnirilor ca ametesc, dar totalul ideilor impartasite sau cu care m-am imbogatit in urma lor este remarcabil!

32. Coaching, am dus la implinire cateva proiecte de coaching si am inceput altele noi. Remarcabil traseul, si mai ales cat de multe se pot schimba in bine atunci cand iti doresti asta, esti dispus sa te implici cu adevarat si ai parte de sustinerea unui coach.

33. M-am revazut cu primul client pe care l-am avut in 1995, care in anii astia a devenit nu numai un partener de business, dar si unul de discutie remarcabil. Ca sa il citez “My life is beautiful, but I am working on that constantly”

34. Am gresit, muuult si dureros. Am gresit incercand sa fiu ceea ce nu eram, a durut cand n-am fost constanta fata de valorile in care cred. Cat inca mai invat, inseamna ca exista acolo sus planuri de viitor pentru mine:-)

Vine Craciunul, incepe un nou an si poate reusim in zilele de pauza sa ne conectam cu noi, cu visele noastre, sa ne aducem aminte cine suntem atunci cand pilotul automat iese putin din ritm.

Sper ca analiza lui 2009 sa va ajute sa va dati seama:

- cat de multe ati realizat fata de 2008

- cat de multi oameni aveti de fapt aproape de voi

- ce ati invatat din experientele traite, chiar si cele neplacute

- care au fost oportunitatile aduse de “criza” care ne-a scos pe toti din zona prea confortabila

In cazul in care nu ati vazut deja filmul, va sugerez sa il vedeti, daca l-ati vazut, sper sa va faca placere sa va amintiti despre povestea reala a lui Chris Gardner, jucat minunat de Will Smith in filmul “The Pursuit of Happiness”. Sunt suficient de multe de invatat din povestea lui, a unui om care nu s-a lasat doborat de soarta si de lunga cautare a unui job! Si cu siguranta n-a fost atat de usor precum putea sa para….

Va doresc ca in 2010 sa…

- indrazniti mai mult

- sa va protejati visele

- sa renuntati la profetiile care va limiteaza optiunile

- sa gasiti calea pentru a trai cat mai frumos cele 100.000 de ore din viata dedicate muncii

“And in the end, it’s not the years in your life that count. It’s the life in your years.” – Abraham Lincoln

Va sugerez un subiect de gandire pentru zilele linistite la gura sobei:-). Cine poate vedea in noi mai multe decat vedem noi insine? Avem pe cineva de genul acesta in jurul nostru?  Ce ne-a definit pina acum evolutia cel mai mult, oamenii care ne-au sprijinit sau ceea ce credeam ca stim sa facem?

Autorul unui potential raspuns la intrebarea Who versus What este Jim Collins, cel care a scris Good to Great si Built to Last: Successful Habits of Visionary Companies, ambele carti fiind rezultatul unor studii facute pe parcursul mai multor ani, al caror scop a fost identificarea unor elemente care diferentiza companiile, le ajuta sa se dezvolte peste media industriei si sa sustina performanta pe termen foarte lung. Amandoua sunt cu siguranta lecturi utile, si la fel de utile sunt intrebarile propuse de Jim Collins.

“Life is the sum of all your choices.” Albert Camus

“Those who cannot remember the past are destined to repeat it.” – George Santayana

Imi parasesc compania sau seful? Se spune ca, in general, atunci cand faci o schimbare de job, iti parasesti seful si nu compania. Datorita dificultatilor sau erodarii relatiei dintre tine si sef, teoretic, decizi schimbarea. Cu siguranta exista si aceasta situatie, chiar destul de frecvent incat sa fie considerata o tendinta. Totusi, exista situatii in care iti parasesti compania. De ce? Pentru ca iti dai seama ca nu ai posibilitatea de a creste in cariera, indirect probabil iti parasesti si seful, al carui job nu il doresti pentru ca de fapt iti place de el si ti se pare potrivit pentru ceea ce face. Dar tu? Totusi trebuie sa evoluezi.

Dar de ce e important sa ma intreb asta oare? Pentru ca raspunsul la aceasta intrebare ma poate ajuta sa inteleg ce caut, in asa fel incat sa pot evita aceleasi greseli. Sau macar sa incerc…

Am primit de curand sugestia de a scrie si despre sau pentru cei care lucreaza in afara Romaniei. Si trebuie sa recunosc ca subiectul este pe cat de tentant, pe atat de controversat. Exista Romani care lucreaza in companii multinationale, pe care acestea i-au trimis sa lucreze in diverse sedii ale acestora din Europa sau mai departe, si care vor sa se intoarca acasa. Exista si Romani care au emigrat, si care isi doresc o reintoarcere, desi sunt adaptati in mediul in care traiesc si lucreaza.

Probabil va veti intreba de ce s-ar intoarce. Am doar cateva exemple, este posibil ca in aceste categorii sa se regaseasca si unii dintre cei care mi-au sugerat acest subiect:

- decizia de intoarcere a fost legata de familie

- decizia de intoarcere este legata de dorinta de a contribui cu ceva la ceea ce se intampla in tara

- decizia de intoarcere nu este luata inca, dar este investigata ca potentiala optiune de a reveni mai aproape de familie si prieteni.

Am avut bucuria sa cunosc cativa romani care au decis sa se intoarca pentru a contribui cu ceva la modul in care se dezvolta lucrurile in Romania.  Unul dintre exemplele pozitive este legat de o persoana care a ales chiar sa lucreze ca prim job intr-o companie de stat, doar pentru ca a considerat ca poate ajuta chiar si acolo. Din pacate decizia s-a dovedit gresita, insa a fost mai simplu sa faca schimbarea din Romania decat de la distanta. Am vazut insa si situatia in care adaptarea a fost dificila, si datorita mediului social si greutatilor intampinate in rezolvarea unor probleme simple, administrative, dar si din cauza stilului de management autohton, in unele situatii mult diferit de stilul cu care s-au obisnuit in afara tarii!

Mai bine sa ii intrebam pe ei:

Ce va determina sa va intoarceti in tara?

Care sunt cele mai mari problemele legate de expatriere si repatriere?

Daca sunteti in afara Romaniei si va doriti o intoarcere in tara, ce va ingrijoreaza cel mai mult?