Acum 10 ani l-am ascultat pentru prima oara vorbind. Si atunci, dupa jumatate de ora de auditie, simteam ca trebuie sa ascult mai mult, ca nu imi pot permite sa nu stiu ce spune omul asta. Am continuat sa ascult, si in scurt timp am simtit nevoia sa ma misc, sa fac ceva, atunci. Primeam prea multa energie de la omul asta.

Am continuat sa il ascult pe Tony Robbins si sa ii urmaresc site-ul, filmele de pe YouTube. Intr-una dintre vacantele facute cu masina, am petrecut vreo 6 ore ascultandu-i unul dintre cursuri, si am visat putin. Atunci mi-am promis: O data in viata voi avea ocazia sa il vad fata in fata, sa merg la un curs de-al sau.

Acum 2 ani, la cumpararea unuia dintre produsele lui, un DVD despre Managementul Carierei, am primit un cupon gratuit de coaching.  L-am folosit si am beneficiat de o ora de coaching cu unul dintre oamenii din sistemul sau. Am avut de ales, fac coaching pentru urmatorul an sau, cu aceeasi suma, sa merg la unul dintre evenimentele lui.

Acum uitandu-ma in urma, sunt convinsa ca am ales bine, am ales coaching. Si am inca acelasi coach care ma ajuta sa imi tin promisiunile fata de mine. Asa ca anul acesta, in Iunie, am ajuns sa il vad live in Europa, cu evenimentul “Unleashing the Power Within”. Continui sa ma felicit pentru decizia mea.

Primul lucru pe care mi-au cazut ochii cand m-am inregistrat a fost un magnet pe care scria “Life begins at the end of your comfort zone.” – Ralph Waldo Emerson. Ce a urmat, mi-a demonstrat asta, pentru ca multe ore mai tarziu mergeam pe carbuni incinsi in sunetul tobelor. Mesajul lui Tony a fost “the firewalking is a metaphor for the fire in your life”.

Am fost 7000 de oameni intr-o sala, aproape toti am facut imposibilul, si ne-am mirat apoi impreuna de cate putem realiza cand ne propunem asta cu adevarat. N-am fost singura romanca de la eveniment, insa am gasit putini dintre ei abia la intoarcere, acasa. Insa nationalitatea a fost mai putin importanta, mi-am dat seama inca o data cat de similari suntem undeva in adancurile sufletelor noastre,  indiferent unde ne-am nascut sau unde traim. Am fost acolo oameni din 45 de tari, s-a tradus simultan in 5 limbi, si toti am rezonat cu ideile expuse de el.

Cateva dintre cele care mi-au ramas adanc impregnate in memorie au fost:

-          Schimbarea se poate intampla doar atunci cand iti spui tie insuti adevarul;

-          Ca sa poti fi fericit trebuie sa imparti fericire;

-          Cand esti nefericit ceilalti te iubesc, simt nevoia sa te compatimeasca. “Does your playing small serve others”

-          A reusi si a nu fi fericit este mai rau decat sa ai un esec;

-          Povestea pe care o creezi in jurul lucrurilor care ti se intampla si te dor, te protejeaza, dar in egala masura te limiteaza;

-          Viata noastra nu e definita de crizele din ea, ci de semnificatia pe care o dam acelor crize.

-          Convingerile controleaza ceea ce vedem si percepem, reprezinta o senzatie de singuranta legata de sensul unui anumit lucru/fapt. “Faith is to believe what you do not yet see; the reward for this faith is to see what you believe.” – St.Augustine

-          Ceea ce faci intr-un moment de blocaj sau de platou in viata, iti determina destinul. “It is in your moments of decision that your destiny is shaped”

-          Intarzierile, dificultatile intalnite pe drumul pe care esti sunt modul in care Dumnezeu iti testeaza dorinta si validitatea viselor tale. Depinde de tine cum le interpretezi si cum reactionezi la ele.

-          Oamenii de care te inconjori iti influenteaza nivelul asteptarilor de la viata. Daca asteptarile lor vor fi reduse, este doar o chestiune de timp pina cand tu iti vei reduce asteptarile si vei inceta sa visezi. “Who do you spend time with is who you become”

-          Oamenii vor face mai multe eforturi pentru a evita durerea, decat pentru a cauta placerea. “People change when they change what they associate with pain and pleasure.”

-          Viata va plati orice pret ii ceri.

Probabil ca fiecare dintre ele ar putea face subiectul unui post. Daca engleza folosita in text va deranjeaza, imi pare rau, insa abilitatea mea de a traduce sensul exact al frazei s-a limitat la cele pe care le vedeti in romana.

A zis ceva nou? Probabil ca nu, multe idei le-am regasit in diverse alte carti. Insa modul in care le-a ambalat si le-a transmis a ajuns la mine. Si faptul ca a fost in stare sa fie pe scena un bulgare de energie de dimineata de la 09.00 pina noaptea la 02.00 imi demonstreaza ca se poate si il face pentru mine un model.

Cand m-am intors cantam pe strada, iar daca in fata mea aparea muntele m-as fi incumetat sa il mut din loc. Cam asta a fost nivelul de energie pe care l-am resimtit la intoarcere. Si n-a fost doar energie, am avut acolo senzatia pregnanta ca am ajuns acasa, ca toate piesele unui puzzle s-au asezat in sfarsit la locurile lor dupa plutiri in eter ani de zile.

Ceea ce imi este clar acum este ca nu va ramine doar o data in viata. Voi mai fi acolo, in starea aceea si intre oameni care nu vor sa se multumeasca cu “asta e”, “n-ai ce-i face”, “nu le poti avea pe toate in viata”.

“What lies before us, what lies behind us, is nothing compared to what lies within us.” Ralph Waldo Emerson

A trecut ceva timp de cand n-am reusit sa mai scriu, desi au fost atat de multe subiecte despre care mi-ar fi placut sa pot scrie.  Au fost insa in acelasi timp si multe lucruri care m-au prins in virtejul lor atat de strans incat nu mi-au permis luxul de a le asterne pe hartie.

De ce provocarea anului? Pentru ca am primit o leapsa de la Dragos Roua pe care o execut cu ceva timp intarziere acum, cand ea are o semnificatie speciala pentru mine. Si ca de obicei atunci cand trebuie sa scriu despre mine, imi este mai greu. Mai sunt datoare cu cateva raspunsuri, voi reveni in scurt timp, Mihai ai putina rabdare cu mine:-).

De ce acum? Pentru ca tocmai am implinit un an de cand m-am jucat prima oara in Wordpress incercand sa ma prind cum se face un blog si daca m-as putea descurca.

Citeste continuarea

Dimineata devreme, fugind spre munca, intalniri si sedinte, te trezesti ca e primavara. Sau e vara. Sau a inceput sa ninga. Vaaai, vine Craciunul din nou? Si numarul acela ciudat de la finalul datei din calendar incepe sa semene cu secundarul ceasului. Dar nu mereu, din fericire. Iti mai amintesti cu un nod in gat de momente in care secundarul parea decis sa isi demonstreze importanta reala si refuza sa se miste doar pentru ca il rugai tu! In fond cine esti tu sa controlezi timpul?

Acelea pareau sa fie semnele unei chemari catre o aparenta cautare a sensului drumului pe care ne poarta viata. Dar gandul asta nu a trecut recent prin nici o dieta si pare sa nu fie cititor de reviste mondene, nu respecta nici o regula a zilei de azi, atarna greu si nu atrage.

Citeste continuarea

Citeam de curand o carte despre Consilierea in Cariera in care se dadea exemplul schimbarilor de job care nu presupun schimbarea companiei. Si mi-am amintit un exemplu care mi-a adus un zambet larg pe fata in urma cu ceva timp.

Acum cativa ani, a venit la interviu o candidata intr-o pozitie de specialist senior, care isi dorea sa faca o schimbare in cariera. Prima la care se gandise era, cautarea unor oportunitati in piata care sa corespunda mai bine nevoilor ei si planurilor sale de dezvoltare.

Incercand sa inteleg mai bine care este tipul de companie in care si-ar dori sa lucreze, imi dau seama ca isi descrie de fapt propriul angajator, o mare companie multinationala pe care o stiam destul de bine prin prisma unei colaborari recente. Ii explic faptul ca aceasta colaborare recenta imi pune niste probleme de etica, insa, nu acesta este motivul pentru care ii sugerez o alta abordare.

Intreb care au fost pasii pe care i-a facut pentru a lamuri aceasta situatie si a clarifica nemultumirile ei la locul de munca actual. Daca a discutat cu seful ei despre imposibilitatea perceputa de ea de a obtine postul pe care si-l dorea in organizatia locala. Va imaginati cred raspunsul. Asa ca am inceput sa construim impreuna o strategie de abordare a situatiei care sa nu ii pericliteze pozitia dar sa deschida o discutie care ar fi putut avea efecte mai bune decat s-ar astepta, fiind si interesul organizatiei sa pastreze un om dedicat si care crescuse in cadrul organizatiei.

Citeste continuarea

In urma cu 6 luni de zile, rezultatele studiului despre utilizarea Linkedin-ului au confirmat o banuiala pe care o aveam de ceva vreme. Incet dar sigur, Linkedin devine si la noi una dintre metodele de networking de calitate dar si o metoda in sine de recrutare, mai ales pentru cei care il folosesc de mai multi ani.

Dupa jumatate de an, as vrea sa verific in ce masura tendinta observata anterior se confirma si va invit sa participati la chestionarul Folosirea Linkedin-ului in recrutare, mit sau realitate. Completarea raspunsurilor dureaza aproximativ 3 minute.

Sper ca impreuna sa ajutam la utilizarea cat mai eficienta a platformei LinkedIn si sa beneficiem de facilitatile oferite gratuit de acesta.

Participa la acest studiu!

Va multumesc pentru timpul acordat, va voi tine la curent cu rezultatele si voi reveni cu analiza raspunsurilor in scurt timp.

Si ma bucur sa spun ca nu m-am inselat. Desi poate absenta mea indelungata v-a facut sa va intrebati daca am inceput sa ma indoiesc de asta. Nu, cred in continuare ca oamenii cauta sa gaseasca o rezonanta cu lucrurile in care se implica, relatiile de care se inconjoara, munca pe care aleg sa o faca. Fie ea remunerata sau nu, oamenii vor sa faca lucruri care sustin valorile in care ei cred.

Absenta mea a fost datorata unei perioade destul de pline de evenimente, a inceput cu participarea la intalnirea E-nforma organizata de Skillsoft si partenerul lor in Romania Blue Point IT , unde am avut o scurta prezentare despre HR online, a continuat cu o alta intalnire frumoasa cu absolventii MBA-ului Romano Canadian cu care am discutat despre ce inseamna managementul carierei, insa evenimentul la care am participat si despre care as vrea sa va povestesc mai mult este de alta natura decat business. Este o actiune de implicare civica, Lecturi Urbane, despre care am mai scris cu ceva timp in urma.

Citeste continuarea

In primul rand sa ne gandim putin la ce inseamna un vanzator de succes! Si cam care sunt cifrele care ar putea demonstra ca el are sau nu succes. Statisticile spun ca un procent rezonabil este de 10%, asta insemnand ca pentru a avea o oferta, ar trebui sa trimit 100 de aplicatii si sa fiu invitat la 10 interviuri.

De ce am inceput cu asta? Pentru ca stabilirea nivelului de asteptari este la fel de importanta ca si procesul derulat ulterior, atunci cand incepi cautarea. Si de cele mai multe ori asteptarile sunt mult prea optimiste, ceea ce aduce foarte repede dezamagiri in procesul de cautare a unui job, si potentiale obstacole emotionale de depasit!

Citeste continuarea

Gasiti mai jos un scurt interviu cu Dr. Michael Watkins, unul dintre expertii mondiali in tranzitii profesionale. Este autorul cartii “The First 90 Days: Critical Success Strategies for New Leaders at all Levels” care este considerata una dintre cele mai bune carti despre primele zile intr-un nou job. Sper sa va placa si sa va dea idei utile!

Da, am vazut si filmul, dar nu am inceput asa pentru a va sugera sa il vedeti. Am inceput asa pentru ca mesajele lui Lewis Carroll se aplica foarte bine si pentru oamenii mai mari, care inca nu si-au raspuns la intrebarea Ce vreau?

“- Alice: Would you tell me, please, which way I ought to walk from here?

– The cat: That depends a good deal on where you want to get to

– Alice: I don’t much care where—

– The cat: Then it doesn’t matter which way you walk.”

Mi-a atras atentia din nou subiectul acesta pentru ca in saptaminile trecute am avut discutii despre nevoia urgenta a unei schimbari. Despre disperarea de a gasi o solutie, rapid, pentru ca nu mai suport.

Si inteleg disperarea, departe de mine gandul ca nu ar fi situatii chiar disperate unde este necesara o actiune imediata. De o parte din aceste situatii disperate din fericire se ocupa niste zane, niste oameni frumosi care cu siguranta nu se plictisesc. Si le-ar prinde bine si o mana de ajutor, apropo!

Insa exista situatii in care disperarea este intretinuta. E o decizie personala de a ma concentra pe zona mea de disconfort, si de a o lasa sa imi afecteze si restul relatiilor, activitatii de zi cu zi, vietii.

Presupunand ca mi-am raspuns la intrebari, stiu ce vreau, am inceput deja sa fac pasi in acea directie, starea de spirit care ma caracterizeaza poate afecta succesul demersului meu. Disperarea este distructiva. Si managementul propriilor emotii necesar. Pentru ca depind una de alta si se vor influenta.

Ne mai putem uita la situatia asta si din alt punct de vedere, o prea mare concentrare pe sine, poate face rau. De aceea si sugestia mea legata de proiectele zanelor, sau implicarea in cauze mai mari decat tine si in care crezi ca poti face o diferenta, poate macar donand niste carti pentru a-i molipsi si pe altii de placerea de a citi. Ajutorul pe care il primesti implicandu-te intr-un asemenea proiect poate fi mai mare decat cel pe care il oferi!

“We make a living by what we get, we make a life by what we give.” Winston Churchill

——————

Nota: N-am plecat, desi am fost acuzata ca am parasit blogul:-) In ultimele cateva saptamini s-au si intamplat cateva lucruri, nu numai cu blogul, unde au aparut mici modificari in design, dar mai ales cu www.portalhr.ro, unde avem deja o fata noua, speram mai prietenoasa. Si asta datorita ajutorului primit de la Bogdan, al carui nivel de responsabilitate si promptitudine este reconfortant!

Zilele trecute am avut numeroase discutii despre situatii in care lucrurile nu se misca, joburile ideale nu apar, angajatorii nu raspund la aplicatii, nu mai trimit oferte, sau lucrurile se schimba in ultimul moment. Una dintre ele insa m-a frapat prin efectul pe care l-a avut o asemenea perioada de cautari asupra unei persoane pozitive, optimiste, luptatoare, care a inceput insa sa se chestioneze pe sine mai mult decat este sanatos.

Citeam zilele trecute un articol care mi-a placut foarte mult, al lui Adrian Ciubotaru, care spunea ca exista o frecventa unde nu putem truca ceea ce suntem. Si ca in ciuda aparentelor, asta este un lucru foarte bun. Si este bun pentru ca ne arata de fapt cum si unde putem ajusta lucrurile. Si asta daca suntem suficient de maturi pentru a intelege ca ceea ce se intampla nu demonstreaza ca suntem victimele imprejurarilor, ci are un mesaj mai ascuns, unul personal, pe care il putem descoperi la o analiza mai atenta.

Revenind la discutia anterioara, dupa ceva timp, am ajuns impreuna la concluzia ca de fapt cautarea unui job a fost doar atat. Cautarea unei surse de venit. Si undeva, simpla idee a acestei cautari asa, fara directie, a fost exact cea care n-a adus succes in procesul de cautare. Pentru ca in spatele nevoii de a avea un venit stabil, statea o dorinta si mai mare de a face ceva in care sa creada. Dorinta care se materializase pina atunci in implicarea pe baza de voluntariat in diverse asemenea activitati, facute de dragul a ceea ce reprezentau ele in sine, si fara nici o miza financiara.