Despre Dan Pink si ultima lui carte “Drive” v-am mai povestit. Am publicat si interviul lui Jonathan Fields, luat la scurt timp dupa publicarea cartii.

Si totusi revin la el pentru ca ideile pe care le expune in carte, si nu numai acolo, mi se par demne de luat in seama. Dan Pink practic atrage atentia asupra principalilor factori motivatori, vorbeste despre nevoia de autonomie si de sens.

Sunt curioasa voua cum vi se par ideile lui? Credeti ca ar putea avea dreptate? Va invit sa urmariti prezentarea de mai jos, care mi s-a parut speciala si care extrage esenta cartii si atrage atentia asupra principalei schimbari in motivatia oamenilor.

Scriam intr-un post anterior despre cautarea unui job, atunci cand prioritatea este siguranta financiara a mea si/sau a familiei mele, sau pur si simplu intrarea intr-un domeniu in care as vrea sa capat experienta. De multe ori, greselile pe care le facem sunt banale, si tocmai de aceea as vrea sa le reiau, in incercarea de a crea un check list care sa ne ajute in acest sens.

1. Curriculum Vitae

Daca nu l-ai refacut de ceva timp este important sa te uiti cu atentie peste el, este prima ta carte de vizita. Ideal ar fi ca acesta sa fie usor de urmarit, intr-o aranjare in pagina care sa faca posibil intelegerea cat mai clara a locului de munca actual, a celor anterioare, studiilor si zonelor de specializare, la o prima privire. Nu pot sublinia suficient de mult cat de important este sa mentionezi si realizarile tale in fiecare job relevant, ele sunt cele care spun cel mai mult despre cat de performant esti in realitate.

Citeste continuarea

In primul rand sa ne gandim putin la ce inseamna un vanzator de succes! Si cam care sunt cifrele care ar putea demonstra ca el are sau nu succes. Statisticile spun ca un procent rezonabil este de 10%, asta insemnand ca pentru a avea o oferta, ar trebui sa trimit 100 de aplicatii si sa fiu invitat la 10 interviuri.

De ce am inceput cu asta? Pentru ca stabilirea nivelului de asteptari este la fel de importanta ca si procesul derulat ulterior, atunci cand incepi cautarea. Si de cele mai multe ori asteptarile sunt mult prea optimiste, ceea ce aduce foarte repede dezamagiri in procesul de cautare a unui job, si potentiale obstacole emotionale de depasit!

Citeste continuarea

In general evit sa scriu posturi prea personale, pentru ca ma intreb de multe ori daca sunt utile cuiva. Sunt insa situatii in care ceea ce mi se intampla peste zi, ceea ce simt in urma intalnirilor din ziua respectiva, imi da atat de multa energie incat simt ca ar fi prea putin si sa scriu despre asta, si ca nu pot pune in cuvinte ce primesc dupa asemenea zile! Cateva asemenea zile am trait in cadrul Erisma 5, acum cativa ani, zile in care nu m-am putut intoarce in matca de prea plin.

Citeste continuarea

Am tot fost intrebata:  ce sa citesc, ce filme sa vad, ce imi sugerezi in perioada asta? In perioada asta in care incerc sa ma caut pe mine, in spatele mastilor frumos fabricate, in care incerc sa imi stapanesc starea de spirit si sa ma educ sa gandesc diferit.

Am avut mai multe raspunsuri, care au depins de raspunsul la intrebarea, in ce etapa esti? Stii ce vrei deja? Ai un plan de actiune si iti lipsesc doar cateva instrumente in tolba cu care pornesti la drum?

Pentru prima varianta, in care abia acum incepi explorarea posibilelor variante, sugestiile au fost:

- Career Renegade, cartea dar si blogul, unde veti gasi cu siguranta suficiente povesti ale oamenilor care au reusit sa faca schimbari, povesti care ofera inspiratie

Citeste continuarea

Gasiti mai jos un scurt interviu cu Dr. Michael Watkins, unul dintre expertii mondiali in tranzitii profesionale. Este autorul cartii “The First 90 Days: Critical Success Strategies for New Leaders at all Levels” care este considerata una dintre cele mai bune carti despre primele zile intr-un nou job. Sper sa va placa si sa va dea idei utile!

Da, am vazut si filmul, dar nu am inceput asa pentru a va sugera sa il vedeti. Am inceput asa pentru ca mesajele lui Lewis Carroll se aplica foarte bine si pentru oamenii mai mari, care inca nu si-au raspuns la intrebarea Ce vreau?

“- Alice: Would you tell me, please, which way I ought to walk from here?

– The cat: That depends a good deal on where you want to get to

– Alice: I don’t much care where—

– The cat: Then it doesn’t matter which way you walk.”

Mi-a atras atentia din nou subiectul acesta pentru ca in saptaminile trecute am avut discutii despre nevoia urgenta a unei schimbari. Despre disperarea de a gasi o solutie, rapid, pentru ca nu mai suport.

Si inteleg disperarea, departe de mine gandul ca nu ar fi situatii chiar disperate unde este necesara o actiune imediata. De o parte din aceste situatii disperate din fericire se ocupa niste zane, niste oameni frumosi care cu siguranta nu se plictisesc. Si le-ar prinde bine si o mana de ajutor, apropo!

Insa exista situatii in care disperarea este intretinuta. E o decizie personala de a ma concentra pe zona mea de disconfort, si de a o lasa sa imi afecteze si restul relatiilor, activitatii de zi cu zi, vietii.

Presupunand ca mi-am raspuns la intrebari, stiu ce vreau, am inceput deja sa fac pasi in acea directie, starea de spirit care ma caracterizeaza poate afecta succesul demersului meu. Disperarea este distructiva. Si managementul propriilor emotii necesar. Pentru ca depind una de alta si se vor influenta.

Ne mai putem uita la situatia asta si din alt punct de vedere, o prea mare concentrare pe sine, poate face rau. De aceea si sugestia mea legata de proiectele zanelor, sau implicarea in cauze mai mari decat tine si in care crezi ca poti face o diferenta, poate macar donand niste carti pentru a-i molipsi si pe altii de placerea de a citi. Ajutorul pe care il primesti implicandu-te intr-un asemenea proiect poate fi mai mare decat cel pe care il oferi!

“We make a living by what we get, we make a life by what we give.” Winston Churchill

——————

Nota: N-am plecat, desi am fost acuzata ca am parasit blogul:-) In ultimele cateva saptamini s-au si intamplat cateva lucruri, nu numai cu blogul, unde au aparut mici modificari in design, dar mai ales cu www.portalhr.ro, unde avem deja o fata noua, speram mai prietenoasa. Si asta datorita ajutorului primit de la Bogdan, al carui nivel de responsabilitate si promptitudine este reconfortant!

“For too long we have been dreaming a dream from which we are now waking up; the dream that you just improve the socio-economic status of people, everything will be OK, people will become happy. The truth is that as the struggle for survival has subsided, the question has emerged: survival for what? Even more people today have the means to live, but no meaning to live for.” – Victor Frankl, Man’s Search for Meaning

Scriam intr-un post anterior despre Ce vreau, iar una dintre optiunile exprimate acolo era aceea de a incepe cautarea de la noi. Inainte de a merge catre ceilalti fara a avea un plan real de actiune.  Una dintre explorarile cele mai valoroase si in acelasi timp dificil de facut este aceea a dorintelor ascunse sub norme si obisnuinte sociale.

Citeste continuarea

Marea mea sursa de inspiratie sunt oamenii cu care ma intalnesc zilnic. Si, din fericire, plec din majoritatea intalnirilor putin mai bogata, cu cateva idei in plus la care sa ma gandesc si perspective noi asupra carora poate n-am zabovit suficient pina atunci.

Subiectul comun al intalnirilor mele de zilele acestea a fost, ce vreau de fapt. Sub tema, mai degraba comuna, a cautarii altui job, adevarata cautare pare sa stea bine ascunsa.  Pentru ca majoritatea celor cu care m-am vazut sunt oameni care si-au construit pina acum o cariera de succes, care au trecut de etapele pe care le-au putut proiecta pentru sine in perioada adolescentei sau in perioada studiilor universitare, al caror stres nu este neaparat legat de sustinerea financiara, ci mai degraba de gasirea unui sens.

De cele mai multe ori, primul gand atunci cand discomfortul incepe sa se faca simtit este….ceva este in neregula la jobul actual, vreau altceva. Dar ce? Pai hai sa vedem oare ce se poate. Si incep cautarea, direct in afara lor. Si aici mi se pare bifurcatia inselatoare, care determina in scurt timp reintoarcerea in acelasi punct al pornirii.  De fapt EU ce vreau?

Citeste continuarea

Dar as vrea sa incercati sa ma convingeti. Imi place discutia, imi place furtuna de idei, imi place sa am ocazia sa (va) contrazic si sa demonstrez si celorlalti ca vad lucrurile mai bine decat sunt ele in realitate. Imi place sa am ocazia sa ii fac pe ceilalti sa constate cu ocazia asta cat de bine gandesc, cat de inteligent sunt si ce capacitate de analiza am.

Probabil ca nu sunt singura care a intalnit tipologia aceasta. Prima reactie este aceea de a te implica, a doua poate fi similara, incerci totusi sa convingi ca nu este asa, daca esti chiar mai dornic sa ajuti, chiar faci ceva care i-ar putea demonstra persoanei respective contrariul. Dar totusi nu. Nimic nu pare sa functioneze. Dar functioneaza descarcarea bateriilor tale, a celui care incearca cu toata forta sa ajute, sa sustina, sa traga de altcineva inainte.

Am avut de curand discutia asta cu un alt coach de cariera, care imi impartasea temerile vizavi de lipsa de actiune a unora dintre clientii cu care a colaborat. Si ce poti face intr-o asemenea situatie de fapt? Intr-o discutie de coaching, poti incerca sa afli care este de fapt temerea care blocheaza actiunea. In exemplul dat chiar aici a fost solutia, si lucrurile s-au deblocat, din fericire, cu ajutorul coach-ului.

Citeste continuarea