In cartea sa “The Consolations of Philosophy”, Alain de Botton face un demers ingenios si cu o aplicabilitate imediata in tot ceea ce inseamna alegeri si pozitionari in viata… si, de ce nu, in cariera. Incearca sa ne invete cum ne putem consola/ obisnui cu anumite stari de fapt mai putin placute cu ajutorul… filosofiei.

Primul capitol este dedicat impacarii cu lipsa de popularitate. Si exemplul pe care il da ca sa ilustreze acest efort este cel al lui Socrate.

“Every society has notions of what one should believe and how one should behave in order to avoid suspicion and unpopularity. Some of these social conventions are given explicit formulation in a legal code, others are more intuitively held in a vast body of ethical and practical judgements described as “common sense”, which dictates what we should wear, which financial values we should adopt, whom we should esteem, which etiquette we should follow and what domestic life we should lead.”

Desi poate parea inutil si pe alocuri chiar aberant sa pui la indoiala “bunul simt”, Socrate a facut exact asta: a pus la indoiala preceptele categorisite drept bun simt filtrandu-le prin metoda gandirii logice si mai presus de orice corecte.

Care sunt cateva din notiunile de “bun simt” cu care ne multumim sa traim fara sa le punem la indoiala… pentru ca daca atata lume crede in ele si actioneaza in virtutea lor e putin probabil sa nu fie adevarate?

-          trebuie sa te duci la serviciu in fiecare zi, de la 9 la 18.00 (cel putin)… toata lumea face asta, daca nu muncesti inseamna ca nu e mare lucru de capul tau;

-          trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca numai cei cu pile reusesc in viata, ai atatea exemple in jurul tau incat ar fi o nebunie sa iti imaginezi altceva;

-          trebuie sa ai un salariu cat mai mare, chiar daca nu ai timp sa il cheltuiesti, pentru ca asta spune ceva despre cat de destept esti’

-          trebuie sa ai o carte de vizita pe care sa apara cuvinte “vorbitoare” despre cat de sus ai ajuns pe scara organizationala, doar asa te va respecta lumea;

-          nu conteaza ca in orele pe care le petreci la birou nu ai nimic interesant sau important de facut, trebuie sa te prefaci ca muncesti pentru ca doar asa iti poti primi fluturasul de salariu la sfarsitul lunii;

-          trebuie sa iti urmezi cu orice pret obiectivul de a ajunge cat mai sus, indiferent de compromisurile pe care e necesar sa le faci pe parcurs etc.

Si totusi:

“True respectability stems not from the will of the majority but from proper reasoning.” Este una din concluziile lui De

Botton povestind despre tendinta lui Socrate de a pune la indoiala toate aceste idei, altminteri de “bun simt”. Facand acest lucru el isi asuma fara sa clipeasca faptul ca unul cate unul cei din jurul sau vor inceta sa il mai “iubeasca”, a se citi: accepte, laude, flateze etc. Motivul este simplu. Prea multe intrebari care ne clatina fundamentele comode pot sa enerveze si sa cauzeze reactia fireasca de respingere.

Pe Socrate, insa, filosofia il ajuta sa se impace cu lipsa de popularitate pe care aceasta atitudine i-o aduce.

Sa incercam sa ne asumam pentru cateva momente aceasta postura socratica. Fiecare afirmatie din lista de mai sus (sau altele in virtutea carora simtiti ca functionati) ar trebui trecuta prin urmatoarea “sita” pentru a fi sau nu validata:

1. Sa ne imaginam pentru o clipa ca in pofida convingerii cu care aceasta afirmatie este rostita, ea este falsa. Cautati situatii si contexte in care aceasta afirmatie nu are cum sa fie adevarata. (Atentie! E nevoie de doze mari de sinceritate pentru a face acest exercitiu)

Poti sa nu muncesti, sa nu te duci la un birou in fiecare zi si totusi sa ai valoare?

Poti sa nu ai pile si totusi sa reusesti?

Poti sa dovedesti ca esti destept chiar daca nu ai un salariu foarte mare?

Poti sa ai o carte de vizita fara nicio titulatura si totusi sa impui respect?

2. Daca ati gasit o astfel de exceptie, atunci afirmatia/ definitia trebuie sa fie falsa sau macar inexacta.

Mersul la birou si petrecutul unui numar de ore acolo nu aduce dupa sine valoare. Poti sa refuzi sa urmezi aceste conventii si sa iti dovedesti valoarea in alte feluri?

3. Afirmatia initiala trebuie nuantata pentru a lua in calcul exceptia.

Poti sa impui respect printr-o carte de vizita cu titulaturi “vorbitoare” doar daca si faptele tale, realizarile concrete sustin aceasta imagine de profesionalism.

4. Daca si de la aceasta afirmatie poti gasi exceptii, atunci tot procesul de gandire socratica trebuie luat de la capat. Adevarul e de gasit doar intr-o afirmatie imposibil de contracarat.

Ganditi-va la cat de multe din ideile pe care le avem despre traseu profesional, cariera, imagine etc sunt “de bun simt” si cat de multe… sau putine… sunt idei la care am ajuns prin analiza logica si sinceritate. Treceti-le prin “sita socratica” si vedeti ce (mai) ramane din ele… puneti-le celor din jur intrebarile acestea si vedeti cat de multi se vor retrage, vor evita raspunsul sau va vor oferi explicatii de genul “asa se face de cand lumea”. Dar…

The validity of an idea or action is determined not by whether it is widely believed or widely reviled but by whether it obeys the rules of logic. (Alain de Botton – The Consolations of Philosophy)

* Acest post este creat de Andreea Calin, si face parte din seria de posturi in care o am ca invitata.

In engleza nonsensul notiunii este si mai evident. Work/life balance. Adica, daca intelegem bine, atunci cand muncim nu traim?

In romana, lucrurile sunt mai indulcite. Avem 2 vieti. Traim o poveste gen Dr. Jekyll and Mr. Hyde. Ne trezim dimineata si ne punem o masca si un strai… de munca. La ora 18.00 iesim pe usa biroului si schimbam costumatia si machiajul. Oare?

De curand discutam cu cineva care in timpul zilei lucreaza intr-o companie multinationala, pe o pozitie de maxima responsabilitate, iar noaptea isi hraneste pasiunea de a scrie, de a crea… pe internet. O combinatie aparent ciudata, dar destul de des intalnita in ultima vreme. Care este, pentru o astfel de persoana, viata personala si viata profesionala? Cand munceste si cand nu?

Citeste continuarea

In ultima vreme am vorbit destul de mult despre Daniel Pink si despre Motivatia 3.0. Dincolo de charisma lui Pink si de argumentele stiintifice pe care le aduce pentru a-si sustine teoria, e firesc sa ne punem problema: oare eu unde sunt? Am in clipa de fata ceea ce el numeste autonomy, mastery & purpose? Cateodata raspunsul este evident, dar de multe ori el trebuie cautat, trebuie “recunoscut”, sau acceptat.

Azi va propun sa ne gandim la prima dintre aceste dimensiuni, la autonomie.

In opinia lui Dan Pink, autonomia este unul dintre cei trei motivatori intrinseci care ii ajuta pe indivizi sa performeze cu succes in activitatile care necesita un grad de creativitate crescut.

Citeste continuarea

Haideti sa recunoastem. Retele sociale vor fi prin preajma de acum inainte destul de mult timp incat sa nu ne mai permita sa le ignoram. Linkedin, Facebook, Twitter.

Despre Linkedin am mai vorbit si ati vazut deja rezultatele studiului despre utilizarea lui in Romania. Facebook si Twitter sunt subiecte mult prea ample pentru a le putea trata intr-un singur comentariu. Ceea ce insa au comun aceste retele sunt… conexiunile. In Linkedin se numesc chiar asa, Connections (conexiuni), in Facebook vorbim despre prieteni, in Twitter despre “followers”.

Si peste tot auzim despre cat de important este sa ai cat mai multe conexiuni. Asa creste reteaua si atunci cand ai o retea cat mai mare… Ce se intampla? La inceput nu se intampla decat atat: ai o retea mai mare… decat ce aveai inainte. Si aici intervine diferenta de abordare/ intelegere, spuneti-i cum vreti si crudul adevar:

Daca ai conexiuni nu inseamna neaparat ca esti conectat.

Citeste continuarea

Am promis ca voi reveni cu cateva comentarii suplimentare la chestionarul referitor la folosirea LinkedIn-ului in recrutare. Varianta completa a raportului o puteti descarca aici.

Profilul respondentului la studiul nostru care utilizeaza Linkedin in principal pentru ca vrea sa se conecteze cu fostii colegi, in secundar pentru a se conecta cu oameni din HR si pentru gasirea unui job se creioneaza in urma interpretarii rezultatelor dupa cum urmeaza:

• foloseste LinkedIn de mai multi ani;
• in peste 50% din cazuri este specialist intr-un anumit domeniu (doar aproximativ 30% dintre respondenti sunt manageri, directorii sau proprietarii de business folosindu-l intr-o proportie mult mai mica);
• lucreaza intr-o companie care are intre 1 si 200 de angajati;
• activeaza in resurse umane sau in IT, consultanta, servicii bancare;
• este femeie (peste 60%);
• are intre 25 si 34 de ani (peste 50%).

Citeste continuarea

In urma cu cateva saptamini am creat un chestionar a carui idee mi-a venit de la unul dintre comentariile de pe blog.  Scopul acestuia a fost sa inteleg cat de multi sunt cei care utilizeaza LinkedIn-ul pentru recrutare. Motivul a fost unul simplu, uneori cand te obisnuiesti atat de mult cu anumite instrumente care fac parte din rutina ta zilnica, e posibil sa pierzi contactul cu realitatea, sa crezi ca toata lumea face la fel, cand de fapt..sa nu fie asa.

Citeste continuarea

In ultimele saptamini am tot avut discutii legate de cat de dificil este sa te vinzi pe tine.  Si recunosc, nu este usor, dar ai timp sa te gandesti prea mult la lucrurile astea doar atunci cand de fapt nu esti decis, cand inca mai ai alta solutie, cand inca nu doare suficient starea actuala de lucruri. Daca doare si te deranjeaza cu adevarat, poti face ceva, chiar daca nu este comod.

Sunt situatii in care te indoiesti de tine, mai ales fiind intr-un anumit post sau dupa o experienta mai neplacuta cu actualul sau fostul angajator, sau dupa o serie de experiente neplacute. Dar chiar faptul ca te indoiesti de tine este primul semnal…ca trebuie sa faci ceva.  Doar iesind din zona de confort poti sa iti construiesti increderea in tine, doar gandindu-te la multele situatii din urma in care ai fost NEVOIT sa faci lucruri pe care nu erai obisnuit sa le faci.

Citeste continuarea

Am tot citit articole legate de ceea ce AR TREBUI spus la un interviu, cum raspunzi la intrebari, cum le impachetezi sa sune mai bine. Chiar daca si eu intru in categoria celor care considera ca un interviu TREBUIE pregatit, n-as exagera cu pregatirea pina la nivelul la care sa ajung sa maschez prea mult din cine sunt in realitate.

Este adevarat ca nu este necesar sa ii pun pe masa unui intervievator toate problemele mele personale si intreaga mea viziune despre viata, s-ar putea sa nu ajute in totalitate, dar, tinand cont de asta, incercati sa fiti cinstiti in modul in care va reprezentati. Daca ajung sa ma prezint altfel decat sunt, s-ar putea sa imi iasa, sa conving, iar apoi, in activitatea de zi cu zi, sa fiu nevoit sa fac lucruri care nu imi sunt deloc comode!

Citeste continuarea

Articol preluat de pe www.portalhr.ro

Cu permisiunea lui Jonathan Fields, PortalHR ofera cititorilor sai traducerea unei discutii dintre acesta si Dan Pink, despre o noua teorie a motivatiei si felul in care organizatiile si indivizii ar trebui sa-si schimbe modul in care se raporteaza la munca (si satisfactie in viata) printr-o constientizare clara a nevoilor de autonomie, implicare, scop si maiestrie in tot ceea ce facem.

Lectura placuta!

La un moment dat in 2006, Dan Pink, cel care ii scria discursurile lui Al Gore, a facut senzatie cu bestseller-ul lui, A Whole New Mind (O minte complet noua), publicat de New York Times. Cartea a reprezentat o viziune fascinanta asupra impactului si importantei muncii creative si a gandirii cu “partea dreapta a creierului”.

Citeste continuarea

Am mai scris despre aceasta carte, dar cu siguranta nu suficient de mult:-). Profit de aparitia articolului “Oh, the places you will go” al lui Johnathan Fields, autorul acestei carti pentru a va povesti putin despre el si cartea excelenta pe care a scris-o.

Citeste continuarea